Rainer Maria Rilke - Și Moștenești Verdele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și moștenești verdele
trecutelor grădini, tăcutu-albastru
al cerurilor sparte.
Și rouă zilelor puzderii,
și sorii, mii și mii, ai verii,
și primăveri cu sclipăt și fior:
o tânără ce-a scris scrisori, scrisori.
Tu moștenești toamnele, haine diafane,
ce zac poeților în amintire;
și toate iernile, ca niște țări orfane,
îți cad la piept, încet, c-o alipire.
Veneția, Roma și Kazan ți-or rămânea;
al Pisei dom; Florența-o vei avea;
Troițka Lavra și-acea mănăstire
ce sub grădinile din Kiev o încâlcire
de ganguri țese: negre-ascunse fire –
Moscova, clopote ca-n amintire –
și sunet: cornuri și viori și flaut,
și orice cântec ce adânc a răsunat,
în tine va luci ca nestemată.
De dragul tău se-nchid în ei poeții
și strâng imagini pline, foșnitoare,
și merg, se coc în ritmuri ca în soare,
și-atât de singuri sunt de-a lungul vieții..
Și pictorii pictează doar ca tu,
cele ce pier, nepieritoare-acu,
să le primești din nou în a ta dreaptă:
devine veșnic tot. Femeia-i coaptă,
Demult, în Monna lisa, cum e vinul;
n-ar mai trebui femei să fie – peste plinul
de-aci, nimic n-aduce nou nici o femeie.
Cei ce sculptează sunt asemeni ție.
Vor veșnicie. Spun: durează piatră.
Și asta însemnează:-a ta să fie.
Și-ndrăgostiții îți adună avuție:
ei sunt poeții unor ceasuri rare;
inexpresivei guri, cu-o sărutare,
zâmbet îi pun, formând-o mai frumoasă;
și desfătări aduc, ne modelează
pentru dureri, ce ele-abia se coc.
Și suferințe-aduc, cu râsul la un loc,
doruri ce dorm adânc și se trezesc,
pentru ca-n piept străin să plângă tare.
Adună ceva tainic, apoi mor,
cum moare-un animal, fără-a-nțelege –
dar poate vor avea nepoți în care
crudele vieți s-or pârgui, și vei culege,
vei moșteni prin ei iubirea celor
ce orbi și ca în somn și-au dăruit-o.
Spre tine curge astfel tot belșugul.
Cum cupa, sus, dintr-un havuz, s-ar revărsa,
mereu, mereu, – cum despletit
s-ar răsfira șuvițele de păr – în cupă, jos,
astfel în sânu-ți cade orişice prisos,
când lucruri și gândire se revarsă.

mostenesti – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Și Moștenești Verdele