refren:
Marin Preda, da’ nu ca Mihai
Marin Preda, da’ nu ca Mihai
Marin Preda, da’ nu ca Mihai
Marin Preda.. ce făcea?
Marin Preda, da’ nu ca Mihai
Marin Preda, da’ nu ca Mihai
Marin Preda, da’ nu ca Mihai
Marin Preda – Moromeții. Nu știai?.

Compoziția romanului nu-i chiar o porcărie,
Fiindcă între ambele volume e o simetrie.
Sunt câte trei secvențe – trei! – nu patru.
În primul volum avem freamătul de-ansamblu,
Conflictul Moromete-fiu și secerișul.
În al doilea: ședința de partid, treierișul
Și strângerea recoltei.. ok,
Dau cu pace pentru oamenii mei
Care învață pentru BAC! Pentru ei o fac.
Stai.. hai să ne întoarcem la învățat:
Moralistul e dublat de comediograf,
Adică-i deștept, da’ te și face să râzi grav.
Personajele nu au un anume portret,
El iese la iveală prin dialog și comportament.
Conflictul de familie e unul de mentalități,
Parcă între tată și fii ar fi două realități.
Tatăl concepe pământul ca valoare absolută,
Fiindcă-i asigură autonomie, dar încurcă
Treburile.. și totul îi iese pe dos:
În loc să țină familia unită, o destramă. Ce paradox!.

refren:
Marin Preda, da’ nu ca Mihai
Marin Preda, da’ nu ca Mihai
Marin Preda, da’ nu ca Mihai
Marin Preda.. ce făcea?
Marin Preda, da’ nu ca Mihai
Marin Preda, da’ nu ca Mihai
Marin Preda, da’ nu ca Mihai
Marin Preda – Moromeții. Nu știai?.

Prima parte începe într-o sâmbătă seara, ce fază!
Continuă noaptea spre duminică până după-amiaza.
Umanitatea comunei este pusă în mișcare..
(Cum?) pe laturile ei fundamentale.
Gen foamea de avere a lu’ Bălosu’ și a fiului său
Sau dragostea dintre Polina și Birică, zău!
Răzvrătirea lui Țugurlan,
Spiritul distructiv întruchipat de Guica.
Duminică dimineața nu mai e seară..
Tineretul merge la pregătirea militară.
Sunt manifestări colective ale satului
Cum ar fi: spectacolul călușului.
Adunarea din poiana fierăriei lui Iocan
Sau relațiile sătenilor cu agentul fiscal.
.. dar să știi că nu-i caterincă,
Partea asta se încheie prin fuga Polinei cu Birică!.
(Polina și Birică, un cuplu deosebit..
Cupidon ar fi gelos pe ei!
Ceva extraordinar că..
Hai cu următoarea strofă).

A doua mare secvență epică surprinde
Satu-n febra secerișului. Ia aminte
Că-n afara acestui moment principal,
Sunt surprinse și altele secundare (logic!).
Plecarea la București a lui Achim,
Tentativa de fugă a lui Nilă și Paraschiv,
Conflictul Polinei cu tatăl și fratele ei,
Episodul premierii lui Niculae. Yey!
Împrumutul lui Moromete de la Aristide
Și altele asemenea.. în fine!
Ultima secvență ne duce la subiect,
Deoarece înfățișează conflictul direct
Dintre Ilie Moromete și fiii săi.
Ce să-i faci? Au luat-o pe alte căi.
Protagonistul impune un modus vivendi
Critica-l numea „moromețianism”. Ce trendy..
(Ye! Atât de trendy
Că o să intre-n trending,
O să poarte trening,
O să.. ok.
Mai avem doar o strofă și gata,
E bine că n-a scris mult. Dă-i!
Marin Preda!).

Scenele semnificative ar fi
Scena tăierii salcâmului. O știi?
N-o știi? Ba da, o știi! Toți știm.
De ce a tăiat salcâmul? Să se mire proștii.
Scena expune drama pierderii acestui arbore,
Dar într-un mod simbolic, cu metafore.
Anticipează dispariția lui Ilie, frate,
Și a clasei sociale din care făcea parte.
Pe patul de moarte, Ilie
Își concentrează întreaga filosofie
Spunând o vorbă de notat în agendă:
„Eu totdeauna am dus o viață independentă”.
Asta dovedește că romanul transmite
Faptul că țăranul este ghidat de ceea ce simte.
Și acum o să citez, deci ia aminte:
„E capabil de reacții sufletești nebănuite”.
.. spunea Alexandru Piru. Mhm.