Seamus Heaney - Moartea Unui Naturalist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tot anul lanul de in a putrezit în inima
Orașului; verde și greu de cap.
Inul a putrezit acolo, tras în jos de brazde uriașe.
Zilnic se sufoca de căldură în soarele pedepsitor.
Bule făceau gargară delicat, muște
Țeseau un voal rezistent de sunet în jurul mirosului.
Acolo erau libelule, fluturi pătați
Dar cel mai bun era scuipatul cald și gros
Al icrelor de broască ce creșteau precum apa închegată
La umbra malurilor. Aici, în fiecare primăvară
Umpleam borcane de gem cu stropii
Gelificați să-i aranjez pe pervazuri acasă,
Pe rafturi la școală și să aștept și să privesc până
Punctele crescânde plesneau în agili
Mormoloci înotând. Domnișoara Walls ne povestea cum
Broasca-tătic se numește broscoi
Și cum orăcăie și cum broasca-mămică
Face sute de ouă micuțe și astea sunt
Icrele. Puteai prevesti și vremea cu ajutorul broaștelor
Pentru că erau galbene la soare și maronii
În ploaie.
Apoi într-o zi fierbinte când câmpurile erau pline
Cu bălegar în iarbă broaștele furioase
Au invadat lanul de in; m-am ascuns prin garduri vii
De un orăcăit aspru pe care nu-l mai auzisem
Înainte. Aerul se îngroșase cu un refren de bas.
Chiar lângă lan broaște cu burți dezgustătoare erau aplecate
Pe brazde; gâturile lor atârnânde pulsau ca velele. Unele au sărit:
Pocnetul și pleoscăitul erau amenințări obscene. Unele stăteau
Așezate ca niște grenade de noroi, capetele lor prostănace fâsâind.
Mi s-a făcut rău, m-am întors și am fugit. Marii regi de mâzgă
Erau adunați acolo pentru răzbunare și am știut
Că dacă mi-aș fi băgat mâna icrele ar fi apucat-o.

mormoloci – Versuri.pro

Seamus Heaney - Moartea Unui Naturalist