Rainer Maria Rilke - Morminte de Hetaire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ele-s întinse-n părul lor cel lung,
cu fețe brune, trase-adânc în sine.
Cu ochii-nchiși ca de prea multă zare.
Hârci, guri și flori. Și dinții netezi,
– piese-ntr-un joc de șah în miniatură,
din fildeș, rânduite în șirag.
Și flori, galbene perle, oase zvelte,
mâini și cămăși și pânză veștejită
pe prăbușita inimă. Dar jos,
acolo sub inele, talismane
pietre-azurii (în dar de la drăguți)
încă stă sexul – criptă liniștită,
până sub boltă plină de petale.
Și iarăși perle, galben risipite –
cupe de-argilă arsă care-au fost
cu chipul lor ornate, cioburi verzi
de șipuri de pomezi cu iz de flori,
și zei micuți: domestice altare,
cer de hetaire cu extatici zei.
Și brâie rupte, scarabei turtiți,
făpturi micuțe cu gigantic s**,
gură ce râde, dansatori și-atleți,
și fibule de aur ca mici arcuri
pentru vânat și păsări amulete,
și ace lungi și vaze delicate
și-un ciob rotund pe-al cărui roșu fund,
ca o inscripție neagră peste-o poartă:
ai celor patru cai picioare iuți.
Și iarăși flori și perle deșirate,
ale micuței lire șolduri clare,
și printre văluri care cad ca ceața,
un fluture, al gleznei, ca iscat
din crisalida încălțării sale.
Și astfel stau întinse printre lucruri,
lucruri de preț și pietre, jucărioare,
nimicuri sparte (câte zac în ele),
și-amurgesc ca fundul unui fluviu.
Vaduri de fluvii-au fost,
unde în valuri iuți se aruncară
atâtea trupuri de adolescenți
(ce se grăbeau spre viața lor de mâine)
și-unde torente bărbătești vuiră.
Și câteodată coborau din munții
copilăriei, cu sfieli, băieții,
și se jucau cu lucruri din străfund,
până-i prindea torentul în cădere:
Atunci lărgimea-acestui larg făgaș
o împlineau cu apă clar întinsă
și-n locurile-adânci se-nvolburau;
și prima dată oglindeau și țărmuri
și-ndepărtate strigăte de păsări,
când peste-o țară blândă, nopți cu stele
creșteau în ceruri, nicăieri închise.

morminte de hetaire – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Morminte de Hetaire