https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/nicolae-labis-morarul https://versuri.pro/nicolae-labis-morarul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=35600 →]]> Morarul.
Melodiile, cupele pline,
Orele zilei, ritmate-n poeme
M-au gonit şi pe mine
Pentru o vreme.
Am găsit moara deschisă în sat,
Adică la marginea satului, scundă,
Moara cu glas răguşit şi cântat
În scrâşnet de piatră şi plânset de undă.
Plutea înăuntru o spuză amară
Şi-afară, la geam, luceau dulce caisele.
Mulţi oameni îşi mai macină-n moară
Grâul şi visele!
Morarul era un bătrân filosof,
Ştia ce-i în ţară şi ce-i mai departe,
În Lună sau Marte,
Şi nu cugeta la moarte.
Dar moara deschisă în sat,
Adică la marginea satului, scundă,
Are un glas răguşit şi cântat
În scrâşnet de piatră şi plânset de undă.
Morarul şi el cântă, plânge aproape
Un rai pitoresc ori aproape-un prăpăd.
Privirile-i duse prin geam ori prin ape
Nu ştiu ce văd ori nu văd.
Cântă, morarule, plângi!
Eu îmi plâng până şi-un vis ce se leagă,
Până şi-un dor! Tu să plângi, să te frângi
Pentru viaţa-ţi întreagă.
Căci aş cere prea mulţi să mai fie
Ori nu!
Roşi de iubire, asemenea mie.

]]> https://versuri.pro/nicolae-labis-morarul/feed 0 https://versuri.pro/alecu-donici-morarul https://versuri.pro/alecu-donici-morarul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=7833 →]]> În iaz, la iezătură,
S-au arătat spărtură.
Dar nu era deodată
Atât de însemnată
Şi, dacă ar fi pus morarul osteneala,
Ferea la început pe viitor sminteala.
El însă, stăpânit de multa lenevire
(Nărav ce pe la noi domneşte cam din fire),
Puţină grijă arăta;
Iar cursul nu mai înceta.
— Morarule, ia sama bine!
Nu pierde vremea!
— Las’ la mine,
Îmi ştiu eu treaba, nu te teme!
Însă tot lasă, tot lungeşte,
Pân’ când odată se trezeşte
Că apa e mai jos de stavili cu o palmă.
Atunci şi-au luat morarul meu de samă
Şi, alergând unde s-au spart,
El vede câteva găine la un loc,
Bând apă pe lângă lăptoc.
— Mânca-v-ar uliul! le zice supărat.
Tocmai acum v-aţi adunat
Să-mi beţi voi apa toată!
Şi-n ele zvâr! cu o lopată.
Pe toate le omoară,
Pierzând găinile şi apa de la moară.
Eu am văzut boieri, ce sute cheltuiesc
Fără căinţă sau cruţare
(Şi-această fabulă chiar lor o hărăzesc),
Dar fac economie mare
Cu căpeţelele cele de lumânare;
Sau, după vorba cea bătrână:
Sunt la tărâţe scumpi şi ieftini la făină.
Iar cu aşa economie,
Degrabă la mezat se strigă vreo moşie.

]]> https://versuri.pro/alecu-donici-morarul/feed 0