George Topârceanu - Fabule Mici Pentru Oameni Mari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cin’ s-a fript cu ciorba…
Fratele nevestei unui negustor
A venit odată pe la casa lor,
Zicând că la noapte, mâine, cine știe,
Are gând să plece în călătorie
Și că, prin urmare,
Vrea să-și sărute sora la plecare.
– Ba să nu pui gura pe nevasta mea,
A strigat bărbatul, că intri-n belea!
– Și de ce să nu pun gura, mai cumnate,
Când știi că mi-e soră și că eu îi sunt frate?
– Poți să-i fii și tată! zise omul scurt, –
Cin’ s-a fript cu ciorba suflă și-n iaurt.

Văduva și piticul.
Zice că demult, odată,
Un pitic s-a însurat
Cu o văduvă bogată,
Ce fusese măritată
Cu un mare om de stat.
Și-o fi dus ea, altădată, o viață mai tihnită,
Dar la urmă și piticul a făcut-o fericită..
Cu muncă și cu răbdare,
Poți face cât unul mare.

Microscopică.
Când pleca odată la război un om,
I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom:
– Du-te la bătaie, pentru țară mori,
Și-ți va da nevasta un copil din flori.
Omul,
Auzind acestea, n-a mai vrut să plece,
Deci a fost la urmă, fiindc-a dezertat,
Condamnat la moarte și executat.
Cine crede tot ce-i spui
Este vai de capul lui.

Morăcios – Versuri.pro

George Topârceanu - Fabule Mici Pentru Oameni Mari