Strofa:
Ce-am făcut și ce-am primit,
e doar o consecință a felului în care m-am simțit.
Dac-ai zice că, sigur ceva am pățit, m-ai nimerit,
dar zi mersi că între timp nu ne-am și împrietenit.
Nu presupune ce nu știi, ce nu cunoști
c-ai să cazi în aceeași capcană ca mulți alți proști
mai bine mă lași în pace, că-s Hiroshima și Nagasaki
și-ncă-mi face capu’ de parc-ar fi un narutomaki
dau de gândit ca un overthinker la psiholog,
legat de trecut, viitor – rebut? reguli? ok, mă rog…
noiembrie ’92, viața mea nu-i la fel, okay?
da-nseamnă mult ca pentru Julian Gregory Day.
Notezi data-n calendar, man, revenind la karma
uneori se bagă pe sub pielea ta atât de șarmant.
Și te lasă cu însemne de parc-ar fi tatuaj,
pân’ te vezi în ochii lumii pastilat ca Big Pharma.
Muzica nu naște monștri, mi-a dat naștere doar mie,
ca să-mi țină ura vie și ca să fie cât pentru o mie.
Așa făclie să ardă de parcă ar fi furnal,
și tu mă-ntrebi „ce ți-o arzi așa, că nu ne știm formal?”
Jurnal, așa voiam eu să numesc hip hopu’
dar unii nu scriu pentru suflet, ci doar să-ți rupă capu’.
Total avid de simțuri, crezând că-s și lucid,
la ultima suflare îmi iau timpul și-l ucid.
Cade noaptea peste mine, iar mă văd acasă singur,
și mi-am zis c-așa va fi, iar o să cedez, desigur.
Poate că om am fost eșec, pe asta nu mai insist,
dar dacă viața naște monștri, eu mă bucur că exist.

OUTRO: If I were to encounter such a monster, I would likely be eaten by it. Because in truth – I am that monster.