Jorge Luis Borges - Unei Monede

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Rece și frumoasă era noaptea în care am plecat în larg
din Montevideo.
Când am trecut de Colină,
am aruncat de pe puntea de sus
o monedă care a sclipit și s-a înecat în apele mâloase,
un obiect luminos pe care l-au smuls timpul și întunericul.
Am avut senzația că am săvârșit un fapt irevocabil,
că am adăugat la istoria planetei
două serii necontenite, paralele, poate infinite:
soarta mea, alcătuită din zbucium, iubire și vicisitudini deșarte,
și soarta acelui disc de metal
pe care apele îl vor încredința abisului mâlos
ori mărilor depărtate care încă macină
epave de corăbii saxone și feniciene.
Fiecărei clipe a visului meu ori a stării de veghe
îi corespunde altă clipă a monedei oarbe.
Uneori m-a cuprins remușcarea,
alteori pizma față de tine, care ești cufundată ca și noi,
în timp și-n labirintul său,
fără să știi.

Giorgios Seferis - 12

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trei roci, câteva pini arși, o capelă singuratică
și mai sus
același peisaj repetat începe din nou:
trei pietre în formă de poartă de acces, ruginite,
câțiva pini arși, negri și galbeni,
și o baracă pătrată îngropată în zăpadă;
și încă mai departe, de mai multe ori,
același peisaj reapare nivel după nivel
la orizont, spre cerul clopotelor.
Aici am ancorat nava pentru a uni vâslele rupte,
să bem apă și să dormim.
Marea care ne-a întărit este profundă și neexplorată
și dezvăluie un calm nelimitat.
Aici, printre pietricele, am găsit o monedă
și arunc zaruri pentru asta.
Cel mai tânăr a câștigat-o și a dispărut.
Revenim la mare cu vâslele noastre sparte.

moneda – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Unei Monede

Giorgios Seferis - 12