mister cosmic – Versuri.pro

Pavol Janik - Submarin în Spațiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(Andrej Ferko,
pentru că este o împărăție
spațiu).
Știm deja marea
este în esență înaltă
în adâncime.
În fiecare zi
din ce în ce mai atent
calculat
și apa dovedită științific
se întărește peste capul nostru.
Așteptăm un mesaj în zadar
din uriașul pește al spațiului.
Dumnezeul sistemului solar
ei nu s-au eliberat din taină.
De aceea ei rămân tăcuți,
ca o lună ascuțită
sub pielea gâtului.
Apa ne intră prin nas
ne aruncă cu capul în vâltori
tot mai mari
descoperim marea în genunchi
mesteacăn mare în păr
iubitele au fost eliberate
pentru noi.
Atragem o cascadă de cuvinte
pe care nu le înțelegem
dar ele ne vor înghiți,
înainte de a ne pierde
la adâncul cerului.
Stele de pe suprafața cerului
mistuite de mare
continuă să se răspândească
ca o tumoare cosmică.

Lucian Blaga - Întrebări Către O Stea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Întrebări către o stea.
Stea care sub carul cel mare abia licărești,
nedumerită-ntre șapte lumini, a cui stea ești?
Ești steaua lui Verde-Împărat – duhul nemântuit?
Ce sărbătoare scutești? Ce ceas împlinit?
Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare?
Păzești un norod, o cetate, sau numai o floare?
Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte
veghezi mistuită sub vinete bolte?
De ești a mea, păzindu-mi anul și vatra,
n-aruncă nimenea după tine cu piatra?

Lucian Blaga - Pasărea Sfântă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Întruchipată în aur de sculptarul C. Brâncuși.
În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-și deasupra ta
geometria înaltă și sfântă.
Ai trăit cândva în funduri de mare
și focul solar l-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.
Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptură ți-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.
Dăinuind în tenebre ca în povești
cu fluier părelnic de vânt
cânți celor ce somnul și-l beau
din macii negri de subt pământ.
Fosfor cojit de pe vechi oseminte
ne pare lumina din ochii tăi verzi.
Ascultând revelații fără cuvinte
subt iarba cerului zborul ți-l pierzi.
Din văzduhul boltitelor tale amiezi
ghicești în adâncuri toate misterele.
Înalță-te fără sfârșit,
dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi.