https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/nichita-stanescu-miscare-in-sus https://versuri.pro/nichita-stanescu-miscare-in-sus#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=32870 →]]> Cerul se deșira în curcubee repetate.
Pe dunga lor, săgeata trupului în sus,
fiece vârstă-și încorda, tăind la jumătate
arcul culorilor, supus.
Și se loveau în mine două sentimente,
unul venind călare, celălalt purtat în lectici…
Era o izbitură de lumini stârnite
ca-ntre opușii poli electrici.
Vieți revărsat-au fost, ori nouri tragici
pe sub un cer cu stele fixe și etern.
Cerul era în mine și-avea de orizonturi
curbate coastele spre stern.
când două strigăte s-au înfruntat în luptă
(iar semnul lor era contrar)
cu-o mușcătură l-a ucis cel veșnic
pe celălalt, numai secular.
Roșul aprins sminti culoarea pală,
lancea căldurii sparse gheața iernii,
mireasma ierbii supse din câmpie
mirosul cel sălciu, de sânge.
După aceea s-a făcut tăcere.
Mai sacada în sus un murmur de oțel,
cerul mărunt se-ntoarse iar în cerul mare,
geamăn și-aidoma cu el.
Doar coama foșnitoare pân’ la țipăt
muta tot timpul umbra ce-o zvârleam,
când stam, subțire piatră-n sclipăt,
nemișcător și drept, și surâdeam.

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-miscare-in-sus/feed 0