George Meniuc - Așijderea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu n-am văzut Parisul
răsturnat în oglinzile mele,
Nici măcar Sena
cu atâtea reflexe în crepuscul,
Nu l-am întâlnit pe Apollinaire
coborând încet din stele,
Subt podul Mirabo să-mi spună:
Trec zilele, eu am rămas.
N-am fost să-l văd pe Picasso
lucrând cu capul în ninsoare.
La Guernica, o, acest strigăt
din Europa peste oceane,
La figurinele lui exotice
din aparențe bizare,
La columba sa înțeleaptă,
solie a Păcii.
Nu l-am prins pe Modigliani
pe rue Lepique în atelier
Să-i contemplu
portretele damelor languroase
Cu gâtul subțire de lebădă
într-o linie demnă,
Să-l ascult vociferând aprins,
exploziv în toate.
Și nici cu nea Constantin Brâncuși
în strada lui retrasă
N-am stat de vorbă
pe îndelete despre Măiastra
Ce se subția mereu
până la esență, idee, reverie,
Cum s-a întâmplat cu Icar
când se pregătea să zboare.
Podgoriile
de pe malurile bătrânului Nistru,
Cu țâța strugurilor copți
ițindu-se din frunze,
Îmi amintesc de vechiul Languedoc,
bogat în poame,
Și de apele Rhônului
ce l-au slăvit trubadurii.
Bugeacul alintat de soare,
scăldându-se în lacuri,
Aproape că-i Provența dulce,
în așteptarea ploii.
Acolo fetele se uită galeș,
cum la Renoir, pe iarbă,
Aici, pe țărmul Mării Negre,
nu-s mai puțîn candide.
Colinele și văile
se întretaie mute,
După măguri se deschid
alte măguri senine.
Aici pentru ultima oară
s-a împărtășit Miorița,
Iar acolo Roland a sunat din corn,
în singurătate.
Când aud câte-o copilă
cântând în livadă, departe,
Parcă-i Mireille Mathieu
ce colindă lumea întreagă.
Nu-i de mirare:
pe marile exprese și pacheboturi
Comunică între ele
muzica, parfumul și culoarea.

mireille mathieu – Versuri.pro

George Meniuc - Așijderea