Trecu maestrul glorios
al farmecului triumfal
cu spiritul în ideal
și-a zis văzând pe zdrențuros:
E-atât de slut și mă-nspăimânt,
Eu, magul purei frumuseți!
și-ntoarse recele dispreț
rămasului cu mâna-n vânt.

Trecu predicatorul sfânt
grăbindu-se către amvon
vijelios ca un ciclon
să se dezlănțuie-n cuvânt,
să-aprindă mila din altar
de soarta celui slăbănog,
dar ocoli pe-acest milog
cu mâna-ntinsă-n zadar.

Târziu când noaptea cobora,
sosi o umbră ca-n icoane,
pe mâini cu semne de piroane
și-o inimă ce sângera.
Pe chipul ars de chin și vai
oftând îl sărută fierbinte
cu veșnicie în cuvinte:
Tu azi vei fi cu Mine-n Rai!