metru antic – Versuri.pro

Mihai Eminescu - Odă (În Metru Antic)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei-nălțam visători la steaua
Singurătății.

Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morții
Neîndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-mă!

Costel Zăgan - Elegie în Metru Antic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De
câte
ori
are
ocazia.
Melancolia.
Această
efervescență
a
regretului.
Îmi
duce
sufletul
în
rai.
Costel Zăgan, Elegii bacoviene

Benjamin Fondane - În Metru Antic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iarăși se scutură frunza de visuri,
Toamna, în poala de aur, le strânge.
Vânăt își scutură frunzele iarăși
Arborul vieții.
Lasă-le-n vânturi să plece, o, lasă!
Cântă ca altele-n cântec să nască.
Nu cu un cântec de liră zidit-a
Amphion, Theba?
Crinii în vară pe moarte-s. Ce-ți pasă!
Nu simți cum rozele-și urcă aroma?
Dac-o iluzie piere – tu cheamă,
Oaspete, alta.
Umblă pe mare greoaie corăbii;
Suie tu însuți și umflă catargul!..
Oricine sieși dator e să-și afle
Lâna de aur.
Visul tău, însă, ca vinul de Caecub,
Steie apururi sub lacăte-o sută.
Ține-l pân-iese și ultimul lacăt –
Lacătul morții!…