meteori – Versuri.pro

Dragonu AKA 47 feat Dj Limun - Distanțe Astronomice

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Astronomia e frumoasă – meteori,
Călători în stratu’ de ozon iau foc – aviatori
De la, sateliții lu’ Jupiter,
Ploaie de diamante pe Neptun și cad din cer
Hubble, efectul, Bubble, constelația,
Crabul, Europa, Saturn, Miranda
Pluto, Charon, Nyx, Hydra, Triton
Phobos, Iadul – locații beton
O lunetă mărește de 140 de ori
Un telescop de 262 pentru începători
Observații, cratere lunare,
Petele solare și stele căzătoare.
Cu magnitudini mari, aplauze spectrale
Sirius salută comitetul de adunare,
Am fost în față și satu’ în față,
Muzică pentru poeți nu pentru orice zdreanță..
Alege tu subiectul,
Da’ nu fa pe deșteptul
Lirica e sceptrul, tehnica e templul,
Cuvântul prin puterea lui în sine e divin
Tematica angelică, mai tot ce ne dorim.
Bine pregătit, rapper citit
Ma frământă viitorul copiilor, zic:
C-am văzut străzi rele,
Stricat am fost
Dar plin lumina m-am întors
Și-s bucuros,
Și zic la toți:
Adevarul, n-ai cum să scapi
Împărăția cerului, regat luminat
Suflet curat, împăcat, în Eden
Departe de moarte, păcate, blestem..
Praaa

Cassian Maria Spiridon - Perseidele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt stele care cad
Se sting
Meteoriți de-o clipă
Ce ne măsoară viața
Ce ne cuprind
În lunga lor călătorie
Din cer către planeta
Care le așteaptă strălucirea.
Priveghem secunda prăbușirii
Agonia arzătoare
În noaptea senină de vară
bogată în greieri
Vezi și iar vezi
Însoțit de iubire
Cum stele pe rând
Se duc și se duc

René Char - (230)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Toată virtutea cerului de august, a neliniștii noastre confidente, în vocea de aur a meteorului. →

Alain Bosquet - Romanul Planetei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Era tânără, rotundă,
și se rostogolea în voie
de la un capăt pân-la altul
al spațiului, lovea cu cotul
orfanii sateliți,
izbind estropiate goluri.
A fost închisă-ntr-un colegiu
de curcubeu, dar s-a purtat
acolo-atât de rău, încât
au fost, se vede, nevoiți
să-o înfășoare-n nouri groși,
și oamenii, ca paraziții,
numaidecât să-o năpădească.
Ce-a mai rămas? Un craniu, două,
care se clatină-n azurul
pe unde tineri meteori
se plimbă, deseori, râzând.