Strofa 1:
Am căutat cărarea către inima ta
Mi-am tot cărat sufletul către ea
Am devenit salahorul sufletului meu și l-am cărat pe tot
Pe cărarea sentimentului ce ți-l port
Și pot să visez când nu sunt lângă tine
Că te devorez dintr-o privire, cu-atâta profunzime
Cât-ai injectat în mine spre o moarte lentă
Sunt devorat de prezența ta absentă
Dacă aș fi tu, nu m-aș da mie
Aș fi o floare ce refuză să fie
Polenizată, ce acum ori niciodată
În propriul parfum ar muri înecată
Asfixiată în ființa sa…
…Viața mea-i o candelă iar tu ești ceara din ea
Ce menține flacăra sub care eu mă sufoc
Când mă picuri în suflet cu ființa ta de foc.

Refren:
Dezbracă-mi sufletul de trup în versuri
Și-mbracă-l în cuvinte dezbrăcate de sensuri
Dezbracă-te de tine, nu-mi răpi plăcerea
De-a mă îmbrăca cu tine, lasă-mă să-ți port pielea (X2)

Strofa a 2-a:
Orice ți-aș spune, te-aș blasfemia, îmi pare rău
Și-mi cer iertare-n numele cuvintelor ce simt
Că nu se pot ridica la nivelul tău
Că nu te pot complimenta cu absolut nimic
Eu totuși le trimit că simt că într-o zi
Pentru tine și ele m-ar părăsi
Dar, oare, te-ar încălzi vorbele mele goale?
Sunt o bucată de asfalt în așteptarea tălpilor tale
Dac-ai fi un cuvânt ai face lumea să orbească
Fiindcă nimeni n-ar putea să te citească
Un cuvânt fără hotar, colosal, ieșit din tipar
Ce n-ar încăpea în niciun dicționar
Ești cea mai frumoasă poezie și-am descris-o
Pe hârtie, cu sângele meu am transcris-o
Eu nu pot să iubesc, de-aia te ador
Căci „ador”…e regele cuvintelor!

Refren:
Dezbracă-mi sufletul de trup în versuri
Și-mbracă-l în cuvinte dezbrăcate de sensuri
Dezbracă-te de tine, nu-mi răpi plăcerea
De-a mă îmbrăca cu tine, lasă-mă să-ți port pielea (X2)