Edgar Allan Poe - Coliseum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Chip al anticei Rome! Relicvariu
Maret de contemplatie inalta
Lasata vremii de-ngropate veacuri
De fala si putere! – Acum, acum,
In urma-atator zile de amara
Peregrinare si de sete-aprinsa
(De sete spre izvoarele stiintei
Ce zac in tine!) -ngenunchez, schimbat
Si cucerit, intr-ale tale umbre
Si sorb din fundul sufletului meu
Marirea ta, amurgul tau si slava.
Intinsuri, evi, memorie-a altor vremi.
Tacere! Si Pustiu! Si neagra Noapte!
Va simt acum, va simt in vlaga noastra.
O, vraji mai tari ca cele predicate
Vreodata de vreun rege al Iudeii
In gradinile, de la Ghetsemani!
O, farmece mai mari decat acele
Pe cari candva Caldeea le-a rapit,
Uimita, linistitelor planete.
Aici, unde-un erou s-a frant in lupta,
Cade-o columna! Aici unde vulturul
Dramatic scanteia in aer, negrul
Liliac isi face straja-n miez de noapte.
Aici, unde se resfira in vant
Parul de aur al doamnelor Romei
Se legan astazi trestia si scaiul!
Aici, unde monarhul se-nclina
Pe-un tron de aur, luneca, spectrala,
Spre cuibul ei de marmur, luminat
De slaba licarire-a lunei noi
Vioaia si tacuta salamazdra!.
Dar stai! Murii acestia, -aceste bolti
In iedera-mbracate, -aceste plinte
Surpate, – aceste triste si-nnegrite
Columne, – acetse vagi metope, – aceste
Braie-n bucati, chenarele acestea
Sfarmate, – acest naufragiu, – aceasta ruina,
Aceste pietre, vai, aceste pietre
Nnegrite, aceasta-i totul, tot ce-a fost,
Faimos si colosal, lasat de Orele
Necrutatoare sortilor si mie.
„Nu tot” raspunde Echo, „nu e tot;
Un mare glas profetic urca-n veci
Din noi, si-n orice ruina, spre-ntelept,
Ca cantecul lui Memnon, catre Soare;
Doar noi domnim pe inimile celor
Mai mandri dintre oameni, noi domnim
Cu o despotica putere peste
Orice-urieseasca minte. Nu sintem
Nevolnice, noi, pietre palide,
Puterea noastra n-a pierit, nici faima,
Nici toata vraja marelui nost’ nume,
Nici tot acest miracol ce ne-ncinge,
Nici marea taina care zace-n noi,
Nici toate amintirile ce-atarna
Si cari se tin de noi ca un vestmant,
Drapandu-ne-n mai mult decat in slava”.
Tr. Dan Botta

memoria timpului – Versuri.pro

Edgar Allan Poe - Coliseum