Jorge Luis Borges - Matei XXV, 30

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Primul pod pe Constitución și, la picioarele mele,
Zgomotul trenurilor care țeseau labirinturi de fier.
Fum și șuierături se ridică în noapte.
Și dintr-o dată Judecata de Apoi. Din zarea nevăzută
și din adâncul ființei mele, un glas nesfârșit
A spus aceste lucruri (aceste lucruri, nu aceste cuvinte,
care sunt doar biata mea traducere în timp a unui singur cuvânt) :
– Stele, pâine, biblioteci din răsărit și din apus,
Cărți de joc, jocuri de șah, galerii, lucarne și pivnițe,
Un trup omenesc pentru a umbla pe pământ,
Unghii care cresc noaptea după moarte,
Umbră care uită, neobosite oglinzi care înmulțesc lucrurile,
Apusuri ale muzicii, cea mai docilă dintre formele timpului,
Granițe cu Brazilia și Uruguay, cai și dimineți,
O greutate de bronz și un exemplar din Saga lui Grettir,
Algebră și foc, atacul de cavalerie de la Junin în sângele tău,
Zile mai bogate decât o pagină de Balzac, miros de caprifoi,
Dragoste, ajunul întâlnirii și amintiri apăsătoare,
Visul ca o comoară îngropată, norocul darnic
Și amintirea, pe care omul nu o poate privi fără să amețească,
Toate acestea ți-au fost date, precum și
Vechea hrană a eroilor:
Fățărnicia, înfrângerea, umilința.
Zadarnic dăruitu-ți-am oceanul,
Zadarnic soarele, văzut de ochii uimiți ai lui Whitman;
Ai istovit anii și ei te-au istovit,
Și încă nu ai scris poemul.

Matei 25 30 – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Matei XXV, 30