manastirea Putna – Versuri.pro

Dimitrie Bolintineanu - Mănăstirea Putna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mănăstirea Putna.
Sub un chip de înger, într-un vis ferice,
Domnului Vasile gândul rău îi zice:
– „Mănăstirea Putna, ăst locaş plăcut,
S-a zidit pe aur de un domn avut.
Mergi şi o dărâmă până-n temelie
Şi-ei găsi tu aur să faci alte-o mie”.
Iar Vasile-domnul d-aur pătimaş,
Pune să dărâme ăst frumos locaş.
Când ostaşii sapă până-n temelie,
Un bătrân călugăr zice cu mânie:.
– „Domnii mari-nălţară sfinte mănăstiri
Să aminte ţării zile de măriri.
Tu le surpi, o, doamne! Tu nu le-nţelegi,
Căci tu nu ai fapte de urmaşi să legi.
Când un domn la aur inima-şi robeşte,
Tronul se degradează, ţara veştejeşte.
Însuşi ca magnetul tragi şi însuşeşti
Aurul oriunde poţi să îl găseşti.
Dar te teme, doamne, să nu tragi la tine
Cuiele de aur ce de tronu-ţi ţine”.
……………
……………
Domnul nu ascultă în a lui orbie,
Sapele răstoarnă vechea temelie.
Domnul şi boierii între ei se cert..
Însă ce găsiră? – Un mormânt deşert.
Pe mormânt sunt scrise litere străbune.
Un tălmaci citeşte şi la toţi le spune:
– „Din comori ce strângem pe acest pământ,
Iată ce-i al nostru: un tăcut mormânt!”
De-atuncea domnul pierde-a lui domnie
Şi curând în urmă moare-n sărăcie.

Andrei Ciurunga - Daniil Sihastrul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ajuns în vale, pe un râu în spume,
Așa cum scris-a pana de poet,
Bătrânul Ștefan glăsui încet
Către sihastrul ce-a fugit de lume:
Când am simțit pe-al țării trup nepace
M-am răsucit la Putna în mormânt
Și-am răsturnat cinci veacuri de pământ
De pe pieptarul meu, să vin încoace.
Au mă smintește ochiul ce se bate
Sau nu-mi ajută mintea să dezleg?
Hotarul drept vi l-am lăsat întreg
Și aflu-acum Moldova jumătate.
Vândută-ți oare hoardelor de-afară,
În târgul vremii, una din moșii?
Eu nu cunosc pe lume avuții
Să-mi poată prețui un colț de țară.
Sau nu cumva pe platoșe oțelul
A ruginit prin sutele de ani,
De-au spart zăgazul vechii mei dușmani
Și-au s*****t din sulițe măcelul?
De ce nu bate ceasul de vecernii
În pieptul Putnei – clopot necuprins?
Au taci și tu, bătrâne? Sau ți-au stins
Făclia vieții, viscolele iernii?
Târziu abia, în noaptea de cărbune,
Cu ochii grei de-atâta nepătruns,
S-a îndurat sihastrul cu răspuns:
Măria Ta, eram în rugăciune.
Ci nu păstra în inimă sminteală,
Că nu plăieșii și-au ieșit din minți
Precupețind Moldova pe arginți,
Cum le-ai adus la cuget bănuială.
Ei zac în lanțuri, lângă hăul mării,
Și trag în juguri puse de călăi.
Bicele însă nu le țin ai tăi
Și mâna ce izbește nu-i a țării.
Potop cumplit de neamuri fără cruce
Se năpustesc acum spre crucea ta,
Dar în zadar se-ncrâncenă sub ea
Căci prea e sus – și nu pot s-o apuce.
Măria Ta. Înseninează-ți fața,
Puşcaşii n-au uitat să dea la semn,
Ci doar așteaptă chiot de îndemn
Să rupă lanțul și să ia sâneața.
Atunci vor arde țestele dușmane
Cu vâlvătăi de sânge și de fum
Și nu va fi zăgaz pe nici un drum
Să ne oprească iureșul, Ștefane.
Și-ți vom zidi biserică frumoasă
Sub nesfârșitul cerului safir
Să intre neamul tot sub patrafir
Ca să-l primești, cuminecat, acasă.

Vladimir Potlog feat Poezie De Vladimir Potlog - La Putna (550 Ani de la Sfințire Mănăstirea Putna)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

La Putna (550 ani de la sfințire Mănăstirea Putna)
La Putna un clopot bate,
Dangătul lui peste munți răsună.
El ne cheamă la libertate
Și la unitate ne îndrumă.
La Putna toaca se bate,
Ne cheamă să ne rugăm.
Pe mine și pe tine frate
Căci de acelaș sânge suntem!
La Putna Ștefan ne cheamă,
Să ne spună cu glasul său bland.
S-o iubim pe a noastră mamă
Cum l-a iubit el pe domnul sfânt!
La Putna e o frumoasă sărbătoare,
Ea s-a îmbrăcat în alb.
E ziua ei și a lui Ștefan Cel Mare.
Să ne ducem, fratele meu drag!