Underman - Mâna Ce Aduce Dreptatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Se pune întunericul peste biserica lui pustie
Închide poarta ce duce aici şi se retrage în chilie
Se roagă pentru cei ce odinioară păşeau pragul
Acum e pustiu şi când atinge oamenii dispar ca praful
Aprinde lumânări, rosteşte încet cuvinte
Somnul durerii naşte ura-n el şi parcă simte
Că n-a greşit cu nimic în misiunea ce-o desfăşoară
Sufletele din oraş sunt mai slabe ca cele de-odinioară
Pe aici n-a mai văzut de ceva timp un creştin
Prinşi mereu în dansuri necurate, muzică şi vin
Fără pic de ruşine şi cumpăt, credinţa-i o ocară
Pe străzi răutatea lor uneori efectiv îl doboară
Ce s-a întâmplat cu lumea asta-n ultimii ani
Toţi par să tragă după ei un jug de aur cu gândul la bani
Legea Sfântă-i spartă, pe frumos l-a lovit urâtul
Bine nu există când femei şi copii îşi vând trupul
„Calea omului este greşită” repetă-n gânduri
Şi el are instrumentul necesar să ia măsuri
Odată cu ei parcă îşi pierde şi el minţile
Închis în camera lui alege a-şi îndeplini dorinţele.
Cedează, se-narmează şi-şi jură să facă dreptate
Să trezească non-credinţele de mult uitate
În fiecare noapte ia drumul oraşului apropiat
Poartă o manta neagră ce-l face greu de identificat
Preotul a-ncetat să mai fie mustrat de conştiinţă
Astea nu sunt arme ci obiecte ce răspândesc în masă credinţă
Nu păşeşte bine în această Sodomă modernă
Că este abordat de câţiva tineri ce apar din beznă
Îi cer bani şi bunuri, i-au tăiat calea acum
El scoate un pistol şi-i întinde în bălţi de sânge pe caldarâm
Se roagă şi extrage bucăţi din trupuri ce varsă râuri
Şi se pierde în întuneric în căutarea răului
Ziua pare un vis urât, dar noaptea este un coşmar
Cât malefic zace în străzile astea şi el n-avea habar
Dintr-un bar iese un individ ce se clatină-ncet
În dreptul primului bec spart primeşte un pumnal în piept
Sunt aproape zori, dispar uşor efectele foriei
Aşa că lasă o scrisoare pe treptele primăriei
Dacă nu vad ca îi sfârşiţi la fel când vine noaptea
Semnat cu sânge jos „Mâna ce aduce dreptatea”.
Revine în camera lui aproape goală
Tăcut îşi spală sângele de pe mâini şi se roagă
Pentru cei căzuţi în noaptea ce a trecut
Marcând începutul noii căi prin care dreptate a făcut
Un val de panică loveşte populaţia
Indivizi din zona inferioară au plătit masiv cu viaţa
Un ucigaş în serie bântuie străzile strivind orice fiinţă
Posibil maniac ce vrea întoarcerea la credinţă
În ziua ce vine biserica lui rămâne pustie
Se-nfurie văzând că atât nu-i destul ca să-i sperie
Îşi pregăteşte mantaua pe care croieşte o cruce
Sesizată noaptea ce un nou val de furie-i aduce
Pătrunde pe-un gang, atmosfera-l face nervos
Femei îl acostează oferindu-i corpul contra-cost
Le curmă traiul păcătos apoi le cere iertare
Şi-n curând ele zac pe asfalt fără răsuflare
Urmează câţiva ce snopeau un om al străzii
Excelent prădător sare ca o fiară asupra prăzii
În urma lui rămân cadavre în fiecare noapte
Curând oamenii par să uite de obiceiurile proaste.
Valul de crime continuă, nu ştiu cine este ucigaşul
Se tem pentru viaţă şi vin la el să-i ceară sfatul
El spune că este o lucrare dreaptă şi rară
Cei înecaţi în păcat trebuie să piară ca odinioară
Şi deşi tot mai mulţi vin să-i ceară o părere
Pierde esenţa misiunii şi începe să-i facă plăcere
În fiecare noapte adună bucăţi din corpurile lor
Pe care le duce în camera lui şi le aşează gânditor
Într-o noapte se pregătea să atace pe cineva
Forţe de ordine îl somează şi îi cer să se predea
Preotul fuge şi se trage asupra lui
Pete de sânge trădează traseul rănitului
Ajung în cele din urmă la locaş – cuib de cler
Sparg uşile şi-l găsesc citind dintr-o carte cu ultimele puteri
La zeci de urechi agăţate în camera din curte
Ce să le fac dacă nu voiau să mă asculte
Începe a râde, le-ngheaţă sângele-n vine
Ridică mâna şi ei deschid focul până se prăbuşeşte în neştire
Mantaua lui găurită zace pe podea
Nu-ncetează a sângera înroşind crucea de pe ea
El s-a dus, faptele sale rămân
Un stâlp greu de clătinat pentru creştinii ce vin de acum
Şi un vânt de credinţă începe a bate pe alei
Mâna ce aduce dreptatea încă mai apasă pe ei

mana ce aduce dreptatea – Versuri.pro

Underman - Mâna Ce Aduce Dreptatea