Flou Rege - Nuanțe Negre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dau direct din stradă, clasic.
Tot ce prind e pradă, magic.
Versuri în cascadă, drastic.
Gata să mă vadă cu flow fantastic.
Câte de multe lumi ating într-o clipită
și creez dimensiuni când aduc versuri pe orbită.
Mult prea multe promisiuni ca să-mi mai fie iară frică.
Săturat de tensiuni ca să mai am acum vreo limită.
Nu știu ce-i cu mine, am gândul.
Mă gândesc că pot să mut Pământul.
Sunt convins că pot să-i rup, am suflu.
La toți care m-au criticat, le-am pregătit mormântul.
M-am întors ca o furtună dinăuntru,
fac un salt peste tribună-n zbor majestic ca un vultur.
Am venit peste minciună cu decență și am scutu’
ridicat, când am potență, poți să-mi studiezi trecutul.
Nu știu ce-i cu mine, am visul.
Când mă-apuc de rime, ard scrisul.
Cred că sunt nebun, ‘s-artistul.
Portret Vitruvian ca la Da Vinci, am pixul.
Pe foaie scriu adânc, am fixul.
Nu știu pe unde-ajung, imaginația e riscul.
Nu pot să m-ascund când am senzația, e simplu.
Sunt genul de legendă, dăinuiesc de mult ca Sfinxul.
Peste solitudine, sentință.
Cadru ontologic, dau drumu’ la ființă.
Aduc toate dovezile, nu vă cer credință.
Carlsen, Kasparov, trec cu ușurință.
Nu mă schimbă nici o sumă, dau în lipsă.
Versul meu rămâne fenomen, n-au timp să
înțeleagă ce se întâmplă când apar c-o prismă
și-mi împrăștii raza de lumină pe o piesă tristă.
Nu știu ce-i cu mine, sunt viscol.
Pun întreaga lume în pericol.
Când apar original, nu idol.
Știu nu le convine că sunt principalul ctitor.
Flou Rege, las MC-ii fără viitor.
Nici un fel de lege când îi spulber ca un vifor.
Nici un fel de veghe îi înfulec, sunt un simbol.
În rapul românesc și în privat sunt ca un izvor.
Nu știu ce-i cu mine, am atu.
Cred c-am fost ales să fac rapul.
Să le inventez când am vibe-ul.
Să ridic mic-ul ca Aurel Vlaicu.
De revoltă-s gata ca Avram Iancu.
Când apar c-o strofă mare ca Ștefan Mușatu’.
Aduc un val de contemplare ca un munte sacru.
Dau din aval în difuzoare cu un sunet amplu.
Flou Rege-s Arthur, ai pierdut startul.
Cu ani lumină-n față când îmi pregătesc saltul.
Și-mi încarc arcul și vă cade fardul.
Repede la fugă, eliberez, săriți gardul.
N-o să m-ajungă în rest în versuri nici un altul.
Cel mai îndrăzneț ca Hannibal când trec Alpul.
Cel mai înzestrat ca Cezar când îmi fac calcul.
În fiecare luptă personal ca Alexandru.
Nuanțe negre mă pun să-i distrug
când revin ca un lup flămând să mă răzbun.
Mă gândesc că totu-i scrum acum.
Și nu tre’ să dovedesc ce pot, sunt chiar nebun.
N-o să mă feresc de nor, aduc un soare-oricum.
Din album o capodoperă pentru români.

Măiestrie lirică – Versuri.pro

Flou Rege - Nuanțe Negre