Cosmin 13 - Luna Deșertului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pământul tremură, ultima revoltă
se aplică pe aceste sacre linii de pământ
natura arsă, primul foc determină oroarea
soldații-s puși pe combinație până când sfârșește eroarea
sângele fierbe în vene, munițiile ard de ură
primul uman căzut pe front, contactu’ cu natura
aici e iadu’, nu poți spune că
printre fumuri și baionete dragostea se vindecă
tinte deținute în capcana unor bombe
fronturi de atac frontal transformate în catacombe
în vreme de război se aplică forța
vad cum se zdruncină copacii și lumea arde ca torta
conflictul definește mulțimea dintre noi
inamicul este aproape plin de sânge și noroi
nimic nu-i determină pe ăștia
să sfârșească totu’ când metalu’ omoară ființe
maimuțe agresive cuprind măcelu’
în limite definite de niște puteri masive
sânge vărsat pentru o invenție umană
patrie, care desparte de concepția de „soră și frate”
tancurile au ținta pregătită
după munți de frică și durere
soldații-s liberă tăcere
gerul se face simțit
2 avioane au acoperit cerul, nu-s deloc uimit
când două bombe cad la pământ
și o explozie cuprinde moartea unui soldat frânt în vânt
asta e teatru’ de masacru
moare unu’, moare altu’, și nimic nu mai rămâne
cât a avut de suferit iarba
arsă de interesul uman
tunuri îndreptate către
alianta noastră,
o fracțiune de secundă și aș fi fost bombardat din viață
traume, când văd colegii mei dispăruți printre ruine
nu mai pot să văd altceva, descarc ultimele gloanțe
fără un scop anume, n-am încredere nici pretexte
lupt pentru mine și vreau să aduc un nume
vad blocuri zdruncinate
reflectate de un amurg tăcut ce se transformă în noapte
vad moarte când aproapele mă atacă
și îmi înfige în piept o lamă,
cad lent și părăsesc structura mamă

luna desertului – Versuri.pro

Cosmin 13 - Luna Deșertului