Strofa I
Lumina lunii vede tot ce se întâmplă
În fiecare noapte
Mulți îndrăgostiți
Pe câte o bancă își vorbesc în șoapte
O realitate a strălucirii lunii
Peste toți am deslușit
Razele ei mă conduc spre casă
Când prietena m-a părăsit
Luna a privit
Cum băieții opresc lupta
Și poliția aprinde faruri
Și cum mulți tătici își petrec
Multe dintre nopți prin baruri
Mulți clanuri poartă războaie
În fiecare noapte
Mulți bătrâni își rezervă locul după moarte
Să-i îngroape
Pe la spate
Mulți copii fără buletin
Îți fură din buzunar
Prea multă iubire plutește prin aer
Dar se știe că-n zadar și clar
Că prea puțină iubire coboară pe acest Pământ
Sunt puțini ce știu să iubească
Și sunt prea mulți care plâng.

Refren
Luna mereu a fost acolo și-a privit
Când eu am fost tristă și când am zâmbit
Lumina lunii arată
Nedreptățile vieții
Dar și fericirile din spatele gheții
Cu tristețe plouă
O întreagă viață
Fericirea este roua
De pe frunzele de dimineață.

Strofa II
În fiecare seară luna își face apariția
Pe cerul însângerat
Prea multe păcate se oglindesc
Pe cerul odată înstelat
Mulți am uitat
Dar nici nu vrem să facem
O faptă bună
Continuăm această viață
Când de sus ne privește o lună
Afara tună
Ma privește cum intru cu iubita
În scara blocului
Prea mulți oameni
Uitați de???
Dorm afară în jurul focului
Cad pradă jocului
Doar lumina lunii
Ma poate călăuzi
Când merg singur pe străzi
Și văd prea mulți copii
Văd prea multe suflete
Fără viitor
Dar care
Sunt supuși la teste grele
Și merită o încercare
Luna m-a privit când am făcut
Primii pași în viață
La prima dragoste
Și cât am vărsat din iubire
Lacrimi pe față.

Refren
Luna mereu a fost acolo și-a privit
Când eu am fost tristă și când am zâmbit
Lumina lunii arată
Nedreptățile vieții
Dar și fericirile din spatele gheții
Cu tristețe plouă
O întreagă viață
Fericirea este roua
De pe frunzele de dimineață.