REFREN:
Sunt prins fără să vreau între adevăr și minciună
Un simplu pacient într-o lume nebună
Toate trec, doar speranța îmi rămâne scut
D-aia-s obișnuit s-o iau mereu de la-nceput. x2

SAMIGON:
Viața mi-a dat, încă o dată palme
Încă o dată m-a făcut să mă-nchid în „grame”
Încă o dată, am adormit privit în rame
Poza copilăriei, în suflet țin doar arme
În nopți prea reci, am pus pe foi povestea tristă
Și sper ca tu, să-nveți din ea, nu-i o revistă!
Cu happy end încerc să-ți ofer un trandafir
Bună sau rea, e viața mea, rămân prezent
Păcate sunt prea multe
Privesc la stele
Oricâte lacrimi aș vărsa, știu, nu pot să le spele
Și sunt prea grele, și mă lovesc prea multe rele
Și-oricât aș încerca, nu pot scăpa de ele
Cad în genunchi, din nou arunc ochii spre cer
Mă rog tatălui să mă treacă la un alt nivel
Încă mai am speranță
Și cât mai pot să sper
Tot o să cer, chiar dacă am în suflet, cer.

REFREN:
Sunt prins fără să vreau între adevăr și minciună
Un simplu pacient într-o lume nebună
Toate trec, doar speranța îmi rămâne scut
D-aia-s obișnuit s-o iau mereu de la-nceput. x2

SAMIGON:
Las în urmă, urme de pași, care-mi ridică praful
Mă-ndrept spre nicăieri, unde mă-ndeamnă pasul
Îmi ascut glasul, și parcă ceasul sună
Iar mă trezesc în aceeași lume nebună
Și pot să simt, cum diavolul îmi dă târcoale
Și pot să jur pe unde merge că-i petale
Și pot să văd, cum el zâmbește când mă doare
Și știu deja, e ultima provocare
Îmi fac curaj, mă rog pentru greșeli făcute
Le scriu pe foi, am scris deja pagini prea multe
Aș vrea să pot, să le reneg, să plec departe
Dar am înțeles, nu poți scăpa de fapte
Nu pot să sper, decât că o să trec și peste
Că am trecut cu bine și la aceste teste
Că o să pot să mă ridic, când ceasul este
Că am un înger sus, care mă privește.

REFREN:
Sunt prins fără să vreau între adevăr și minciună
Un simplu pacient într-o lume nebună
Toate trec, doar speranța îmi rămâne scut
D-aia-s obișnuit s-o iau mereu de la-nceput. x4