Refren x2
Minte, lumea minte
Lumea asta minte
Toată minte
Și tu vrei să fiu cuminte?.

Strofa 2:
În cuvinte sclipitor alese
Se ascund șiretlicuri și interese
Și plicuri bine plasate la destinatar
Fac din rai dar, dar lumea minte (???)
Iar ținte suntem suntem toți
Bătând violent în porți
Fără răspunsuri mereu
Morți în măsura ce
Adevărul sună în orice gură
Ca ceva ce deloc n-ar ajuta
Fără să știm
Că putem oare a mai lupta
Și dacă tactica nu ar fi bazată pe înșelăciuni
Oare am mai câștiga?
Ar mai deveni gândul faptă?
Greu de crezut
Mai grav e că tot ce-am văzut e chestionabil
Și nu sunt destul de abil
Încât să deslusesc ițele
Zi de zi îmi însușesc armele
Pentru a evita fițele
Unei siluete ce mă însoțește mereu
Dându-mi impulsuri discrete
Spunându-și pe nume conștiința
Am o singură viață
Doar o sentință de dat
O condamnare de respectat
Un timp cu care am uitat
Că trebuie să tot lupt
Dar lanțuri am rupt
Și am să rup pe vecie
Pe Dumnezeu am să-l mint
Fără să știe
Căci asta am învățat
De mic m-am agățat
De propria șansă
Dar disting binele de rău
Și cad în transă
Cam des gândind (???)
Cam decolez (???)
Fructele din propria livadă
Adică să duc luptele corespunzătoare
Cu cei ce nu vor să vadă ce este
Există o explicație mereu
Ca în orice poveste
Dar nu există teste clare
Teste care să explice de ce
Noțiunea de care pe care
De ce nimic nu este bun oare? (???)
De ce văd doar apusuri de soare?
De ce să care cei drepți crucea?
Dacă aș avea putere i-aș ajuta
Dar nu vreau să poate nu pot
Din minte acum te scot inocența
Soartă, te mint
Moarte, te simt
Zeule, nu cred în a ta prezență
Și plec în drum și sec (???)
Viață, am să-ți scriu un cec
Pentru tot ce mi-ai oferit
Prietenul tău, destinul
Va fi prost răsplătit
Pedeapsă, te merit
Dar te evit
M-ai mințit, lume
E rândul meu să te mint
Adevărul e doar un mit.

Refren x2