Refren: Lumea e crudă, moartea e sumbră,
Înconjurată doar de-o voce mută.
Lumea e crudă, conștiința e moartă,
Și liniștea e spulberată.

Rataceam în întuneric și ceață fără o rază de lumină,
Speranța-i pierdută în fiecare pastilă de mizerie.
Izolată de societate în propria minte,
Mă împăcam cu gândul că măcar privirea nu minte.
Dar tot ce am văzut nu era decât crudă realitate,
Spume învolburate spărgându-se în stânci în noapte.
Visul cel rău devenea tot mai profund,
Era ca și un râu învolburat curgând.
Străină într-o lume de pui de rechin,
Oameni răi ce simt durerea doar prin chin.

Refren: Lumea e crudă, moartea e sumbră,
Înconjurată doar de-o voce mută.
Lumea e crudă, conștiința e moartă,
Și liniștea e spulberată.

Aruncată în focul iadului de îngerul morții,
Eram chinuită de gândul de a face lumina eternei morți.
Am fost descurajată de multe lacrimi și dureri,
Am fost marcată pe veci de astfel de căderi.
Nu ai pe nimeni în spate să te țină,
Ai căzut în abisul fără fund, în beznă deplină.
Prietenii s-au dovedit a fi dușmani,
Te-au întors pe dos ca niște inumani.

Refren: Lumea e crudă, moartea e sumbră,
Înconjurată doar de-o voce mută.
Lumea e crudă, conștiința e moartă,
Și liniștea e spulberată.

Sângele din vene în final ți s-a scurs,
Sufletul tău a luat-o pe drumul de sus,
Așteptându-ți judecata la dreapta lui Iisus,
Dorind într-un final să-și șteargă păcatele-n plus.
Hoinărind pe lumea văzută doar în vise,
Eu speram să pot găsi ce-a găsit Ulise,
Dar am găsit praf și-amărăciune,
Foc fără sfârșit, deșert, tăciune.

Refren: Lumea e crudă, moartea e sumbră,
Înconjurată doar de-o voce mută.
Lumea e crudă, conștiința e moartă,
Și liniștea e spulberată.