Strofa 1:
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că așa m-a născut
Eu nu-mi folosesc puterile ca arme, ci ca scut
Oricum știi că totul poate pica într-un minut
Să nu crezi că nu există lucru nevăzut
Să nu asculți ce-ți zice statul corupt
Știu de mic cum e, și sunt învățat să lupt
Acum nu folosesc deloc limbaj de ghertoi
Eu acum tot ce fac sunt doar gânduri pe foi
Chiar dacă sunt singur nu am nevoie de război în doi
Oricum știi că nu poți să treci peste noi
Dacă asculți rap din clasa a 4-a
Încerci să faci și tu, dar nu-ți iese asta
Fă-o în continuare, nu zi „asta basta!”
În general îți fac versuri pe moment
Eu doar inspir și ți le scuip direct din piept
Vreau să zburăm ca vulturii în libertate
Privind spre orizont, văzând ziduri de cetate
Dar este foarte greu că văd doar galerii întunecate

Refren:
Lucrul nevăzut, văzut de tine dublu
Te chinui mereu dar nu-ți iese triplu
Suflet e cel care-l vrei multiplu
Dar e lucru nevăzut, așa că schimbă filmu’

Strofa 2:
Asta e doar un fragment din zidurile vieții
Sunt poet de suflet, nu banal ca toți poeții
Care scriu două metafore și te întreabă „Mai ții?”
Nu știi, argourile sunt metafore și metaforele poezie
Nu sunt doar niște simple versuri pe o hârtie
Frumusețea unei metafore, te întreb unde începe?
Îți spun, începe unde sfârșește adevărul ei, pricepe!
Nu vezi, dar ai flăcără-n suflet, avem de ars în noi
Nu iei contact cu apa, dar nu da-napoi
Îți spun că în suflet eu mereu sunt curat
Chiar dacă-i lucru nevăzut, nu-l fac deloc uitat
Poți să mă arunci și-n iad, nu-mi trebuie colac
Acoperit de apă, prin asta mă hrănesc cântând
Furtuna-mi pătează sufletul ud, râzând
Dau drumul la un alt trac, mă uit pe geam mâncând
Hrănindu-mă hazardat din sufletul tău, văzând

Refren:
Lucrul nevăzut, văzut de tine dublu
Te chinui mereu dar nu-ți iese triplu
Suflet e cel care-l vrei multiplu
Dar e lucru nevăzut, așa că schimbă filmu’