Silviu - Ăștia Suntem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Plictisit, sătul de tot ce văd în jurul meu
Cer lipsit de curcubeu, nu mai sunt eu
Acel eu, care zâmbea mereu instantaneu
Și care nu-i păsa de așa renumitul „eu”
Nu mai sunt imun, la boala care ne înconjoară
De un timp când am văzut că asta circulă afară
Hai să ne schimbăm cu toții, să nu mai fim așa
Dumnezeu pe rând sus ne va chema
Vreau să văd ceva mai bun, ceva diferit
Că până acum am suportat numai ceva acrit, împuțit
Multă violență, uităm de respect
Dăm importanță doar la acel, fizic aspect
Rămân mut, privind mama natură
Privind cerul cenușiu, de a noastră făptură
Privind pământul murdar, în același chenar
În ochii mei de același om ordinar
Omul e greu să îl ierți, e ușor să îl cerți
E inteligent, tratat deseori ca un terci
Umblând după genți de bani, cum spune și Doc
Avem în ochii negri în continuare, un mare foc
Suntem străini, nu ne ajutăm, noi ne scuipăm
Câteodată direct în față, și suportăm
Ne luăm la bătaie, din nou pentru bani
Și ascultăm manele cu o boală mare pe dușmani
Amenințăm, ne înjurăm, nu suntem ca frații
Ne enervăm, și ne luăm la bătaie chiar și tați
Nu ascultăm, chiulim de la școală, nu învățăm
Trăim în România, deci nu ne respectăm
Pierdem caracterul, îl aruncăm la gunoi
În unele cazuri ne pierdem pe străzi și pe noi
Ne găsește ambulanța, ne duce la spital
Voma, coma a format băutura acel val
Ce se întâmplă cu noi oare, suntem animale
Reacționăm doar când e vorba de o nouă bătaie
Suntem plecați când e vorba de ajutor
Cum va arăta lumea asta frate în viitor? [Oare cum va arăta?]

lipsa respect – Versuri.pro

Silviu - Ăștia Suntem