lingusire – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Și Pe Față Și Pe Dos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Pupincuristul” este omul care,
Cu limba ori pe Facebook inimioare,
Îl satisface-n dos și cât mai des
Pe-acela ce prezintă interes.
Daniel Vișan-Dimitriu
(14 sept. 2020, Vol.”Dor de lele”)

Friedrich Nietzsche - A Ști Să-ți Cauți Tovărășie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu cei glumeți e bine să glumești: / Pe cei lingăi, ușor îi lingușești. →

Ion Heliade-Rădulescu - Corbul și Vulpea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(La Fontaine)
Jupân corbul câştigase
Din negoţul ce-apucase
Un bun chilipir de caş,
Şi cu dânsu-n cioc se duse
P-un copac, unde se puse
Ca un om l-al său sălaş.
Vulpea, ca o jupâneasă,
O cam şterge de p-acasă,
Şi ieşise la primblare;
Iar bunul miros ce are
D-ici, de colo o-ndreptă
Sub copac, şi-n sus cătă:
“Jupâne corb, plecăciune!
O, Doamne, ce frumuseţe!
Ce pasăre, ce minune,
Ce drag de pene măreţe!..
Dar n-are glas; ce păcat! ”
Corbul, îngâmfat în sine,
Nicidecum nu-i veni bine
Ca vulpea să-l socotească
De mut sau să mi-l vorbească
Că e prost l-al său cântat.
Lungi gâtul, căscă ciocul
Şi-ncepu a croncăi.
Caşul căzând, vulpea-aci,
Cântăreţul păţi jocul.
“Jupân corb, precum se vede,
Minte numai îţi lipseşte;
Şi fă bine de mă crede
Şi-nvaţă, te foloseşte:
Că de mult, foarte de mult,
Din punga celor ce-ascult
Linguşitorii trăiesc. ”

Vladimir Maiakovski - Manual General Pentru Lingușitorii Începători

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În orice instituţie
există un lingău.
Trăieşte lingăul
şi nu-i merge rău.
Iar tinerii noştri,
cu ochii la el-
să se-ncăputeze,
ar face la fel.
La-ncrederea şefului
ei cată cu jind..
Când şeful e om
nu-l câştigi linguşind!
De pildă,
deschide-i tu uşa,
dar parcă
e veche metoda,
nici nu te remarcă;
va fi energie-n zadar consumată-
v-a crede
c-o faci
fiind pe statul de plată.
Sau iată
şi altă
prostească metodă:
ca şefilor tăi
să le-nchini
câte-o odă.
Ei pot
să se supere chiar:
„cum se poate
că-n secţia voastră-i tot festivitate?”
Linguşeşte-aşadar
mai dibaci,
cu fineţe!
Dar de unde
fineţe
la prima juneţe?
De-asta, vezi,
eu vă vin
cu acest ajutor:
„Manual
pentru tânărul
linguşitor”.
Să zicem că
şeful
un raport o să ţie-
expune
comori
de birocraţie!
O oră, ba două,
şi iar dă să-nceapă
ducându-şi
la gură
paharul cu apă,
când
şeful se-aude
deodată strigat:
„Raportul
e timpul
a fi limitat!”
Ridică-atunci glasul
cu vuiet,
ca marea,
şi cheamă „la ordine”..
toată-adunarea.
„Raportul?
E-un astru prin bezne-nălţat.
Eu cer
să continue,
fără timp limitat!”
Fii sigur-
cu-aşa înţelepte cuvinte,
la şefi te remarci,
te ţin minte.
Sau:
şeful tău are
vreo mică lucrare.
Grăbeşte,
citeşte-i-o
fără suflare.
Şi dă-ţi ochişorii
apoi
peste cap
şi behăie dulce
spre el,
ca un ţap:
„Citeam expozeul..
Roman e!
Sadea.
Să scrieţi şi versuri
eu cred
c-aţi putea!
Dar cum?
„Anti-Duhring”
nu-i de
dumneavoastră?
Nici ea
nu-i o carte
prea proastă”.
Fii sigur,
asemenea vorbe cântându-i,
şi şeful
la fel te notează,
la rându-i.
Iar de-l vezi
că se plimbă
beat criţă,
în maşina poporului,
lângă el cu-o fetiţă,
prevenind calomnii,
tu-n gazetă să scrii:
„Sânt.. economii..
şi economii!
Ce-i aia
economie?
La dracu’!
Dar cine susţine?
Păi, bine,
voi pe jos aţi vrea şeful să vină, săracu’,
târând după sine
servietele pline?”
Pe scenele vieţii
aşa
vei urca,
iar cei ce notează
te-or aprecia.
Dar când
linguşirea
nu-i a voastră chemare
şi glasul
nu-şi pune
căluş păcătos
şi nu ocoliţi
ce-i neruşinare-
atunci procedaţi
nu aşa,
ci pe dos!

Bocaseca feat Dj Al*bu - Vorbe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Merge, merge, merge
Îmi place
Asta-i ca asul de sub mânecă
Pentru toți l***i ăștia.
Noi futem tarfele alea care-i trag pe proști
Clipă cu clipă trage de limbă și-mparte cu toți
Așa am auzit secrete cum un cocoș în 3 minute obosește, timp berechet.
Ai grijă ce vorbești că vorba umblă
Și prețul îți umple tâmpla fără să vezi cine a făcut-o
Ascult ascult, varsă tot, știi că nu-mi pasă
Informația e puterea cu care fac față
Apas pe play și mă las luat de val
O gândesc calm cam ca și cum aș fi în ultimul hal
Tu prinzi subiectul banal mă întrețin
Vezi unde caut simte bine asfințit te schimbi
În schimb, t***a ta știe ce vrei să devii și toarnă pe p***a salivă cu poftă pe individ
Dezvălui vise, secrete când o fi să pierd să pierd când o fi să câștig se vede
Nu știi să pierzi deși ești lefter, vrei să pari mai mult băieții știu de la colega pe cine iubești
Nu ne duci de nas nu ne duci de nas ești peștișor în oceanul ăsta urban printre tarfe false!
De ce dansezi doar după forme?
De ce visezi să fii enorm?
De ce lansezi într-una vorbe doar la p***e care nu-s de capu tau în capu lor
De ce dansezi doar după forme?
De ce visezi să fii enorm?
De ce lansezi într-una vorbe doar la p***e care nu-s de capu lor în capu tau.
I-ai spus tot ce-ai mâncat
N-ai știut că-s alții care-o știu și o să ți-o fută până spune nu mai da
Și numai beat ai stat d-atunci, câte nopți prea lungi
În câte zile fugi de adevărat cu cât de bine o duci
Pe tine te știu de la cumătru o sugi
Fraiere mult n-o mai duci ești wanna be nimic mai mult
Mă scutur de năpârci merg mai departe
Din party în party din poartă în poartă. flow
Nu-s 1 nu-s nici 1 la 100
Când știu știu știu toți am avut o t***a ce-a vărsat o bârfă
Despre unul despre altul
Și nu o spun de la prafuri sau alcool spun ce trăiești că nuții pasul
Își fac de cap prin capitală de peste tot din țară l***r legal
Își fac de cap prin capitală de peste tot din țară apar proștii dispuși să fie sclavi.
De ce dansezi doar după forme?
De ce visezi să fii enorm?
De ce lansezi într-una vorbe?
Doar la p***e care nu-s de capu tau în capu lor
De ce dansezi doar după forme?
De ce visezi să fii enorm?
De ce lansezi într-una vorbe?
Doar la p***e care nu-s de capu lor în capu tau.
În capul tau urmează să scoți cea mai bună bucată
Fii cel mai bun
În capul lor le doare-n p***a
Dacă ești prost poți să mori trist
Ține mine, mă întorc în timp.
Tarfele mă îngroapă în păcat
E doar păcatu meu că am acceptat să fiu în spate!

Alexandru Vlahuţă - 1907

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Minciuna stă cu regele la masă…
Doar asta-i cam de multişor poveste:
De când sunt regi, de când minciună este,
Duc laolaltă cea mai bună casă.
O, sunt atâtea de făcut, vezi bine,
De-atâtea griji e-mpresurat un rege!
Atâtea-s de aflat! Şi, se-nţelege,
Scutarul lui nu poate fi oricine.
Ce ţară fericită, maiestate!..
Se lăfăieşte gureşa Minciună.
Că numai Dumnezeu te-a pus cunună
De-nţelepciune şi de bunătate.
Păstor acestui neam ce sta să piară,
Ce nici nu s-ar mai şti c-a fost, sărmanul,
De nu-şi afla sub schiptrul tău limanul,
De nu-ţi sta-n mână bulgăre de ceară.
Că tu sălbatici ai găsit aice,
Sălbatici, şi mişei, şi proşti de-a rândul,
Ş-o sărăcie cum nu-ţi dai cu gândul..
Dar faci un semn, şi-ncep să se ridice.
Oştiri, cetăţi, palate lume nouă,
Izvoarele vieţii se desfundă;
De pretutindeni bogăţii inundă;
Şi tu le-mparţi cu mâinile-amândouă.
Azi la cuprinsul tău râvneşte-o lume.
E-o veselie ş-un belşug în ţară,
Că vin şi guri flămânde de pe-afară.
Tot crugul sună de slăvitu-ţi nume.
Ia uită-te, pământul ce-mbrăcat e..
Cresc flori pe unde calci, şi râde firea.
Tu-mparţi norocul numai cu privirea.
Încai ţăranii zburdă pe la sate!..
Şi-i place regelui. E lucru mare
Cum farmecă pe regi Minciuna. Drept e
Că ea, de mult, pe-a tronurilor trepte
A fost cea mai aleasă desfătare.
……..
Măria-ta, e un străin afară,
Cam trenţăros, dar pare-un om de seamă,
Şi.. Adevărul parc-a zis că-l cheamă..
De unde-o fi.. că nu-i de-aici din ţară.
Minciuna palidă-şi topeşte glasul:
O, nu-l primiţi! Îl ştiu, e vestitorul
De rău, ce face pe-atotştiutorul
Şi vede prăbuşirea la tot pasul.
E cel ce împotriva ta conspiră.
Invidia în inima lui geme
Şi gura lui e plină de blesteme.
Tu nu poţi auzi ce vorbe-nşiră..
Şi totuşi, zice regele, să vie!
Dovadă că chiar la palat Minciuna
Nu e biruitoare-ntotdeauna.
Fac şi monarhii câte-o nebunie..
Privind în ochii regelui, străinul,
Cu braţele pe piept încrucişate,
Răspică vorba: Ţara, maiestate,
E-n durăt greu. Tu nu-i auzi suspinul,.
Căci muzici cântă-n juru-ţi. Şi slugarnici
Adormitori, ca-n zid, te-mpresurară,
De nu mai poţi vedea pe cei de-afară,
Pe bunii tăi supuşi cei mulţi şi harnici.
Că n-ai cercat spre ei să-ţi spinteci cale
Să ştii şi-n ţara ta ce suflet bate,
N-ai vrut decât spinări încovoiate
Şi guri deschise laudelor tale.
Că de-a fost om să-ţi steie drept în faţă,
Ca pe-un vrăjmaş, l-ai depărtat de tine.
Bătrânii pier. Dar oaste nouă vine,
Şi dureroase lucruri mai învaţă!.
Părăzi, decor de teatru, luminaţii,
Tot ce pe vulg şi pe copii înşală,
Aceasta-i toată slava ta regală.
Pe tristul gol din juru-ţi decoraţii!.
Tu-n ţara asta nu vezi decât raiul
Ce-ai tăi ţi-l ticluiesc într-o clipită:
Ruină-i sub hârtia poleită,
Sub crăngi de brad trosneşte putregaiul,.
Dar tu eşti fericit. Linguşitorii
Înalţă imnuri proslăvirii tale
Şi fac să n-auzi cântecul de jale.
Cu care-şi adorm foamea prăşitorii.
……..
Nu ţi-ai iubit poporul, maiestate!.
Sau nu l-ai înţeles, şi e totuna.
De sus şi până jos s-a-ntins Minciuna
Ea leagă şi dezleagă-n ţară toate.
Iar ca să-ţi dea o spumă de mărire,
Ca pe-un copil te poartă şi-ţi arată
Sclipiri şi flori.. Afla-vei tu vrodată
Cumplita vremilor destăinuire?..
Şi ce speranţe se puneau în tine,
Ce vesel ţi-a ieşit poporu-n cale,
Cu pâine şi cu sare!.. Osanale!.
Mântuitorul lui credea că-i vine.
Ce vesel ţi-a ieşit poporu-n cale!
……..
Şi ce credinţă trist-o să-i rămână;.
Că n-ai putut spre el întinde-o mână,.
Din greaua platoş-a trufiei tale!
……..
C-acestea nu l-au deşteptat pe rege,.
Că Adevărul a fost dat afară
Şi slugile l-au îmbrâncit pe scară,
Fireşte, de la sine se-nţelege.
*.
Trec anii. Şi ce dulce-i amăgirea!
Tu zeu eşti printre regi! Mărire ţie!..
În jâlţu-i moale, tolănită, scrie
Cu pana ei de aur Linguşirea.
De-abia se isprăveşte-o sărbătoare,
Şi-ncepe alta. Muzicile cântă..
Îmbracă-te-n podoabe, ţară sfântă,
Să nu mai ştie nimeni ce te doare!
………
Dar ce e, Doamne, vuietul acesta?
Ce-i hreamătul acesta care creşte?
Se zguduie pământul şi mugeşte,
Ca marea, când o biciuie tempesta.
Se-nalţă flăcări, braţe desperate,
Spre ceru-ntunecat, pustiu şi rece.
Năprasnic vântul nebuniei trece
Şi spulberă noianul de păcate.
În vaiete se prăbuşeşte-o lume
Clădită pe minciuni. Dar ce mânie!
Cum şuieră cumplita vijelie!
Sar fraţii între ei să se zugrume.
Uscata brazdă cere iarăşi sânge.
Femei cu părul despletit, nebune,
Şi-asmut copiii la omor. Genune,
Puhoi de ură ce zăgazu-şi frânge!.
Deschide ochii mari bătrânul rege
Şi, tremurând, din jilţu-i se ridică.
Au cine liniştea lui scumpă-i strică?
Ş-al vremii rost el tot nu-l înţelege.