Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Levitație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce-am pățit, doar adormisem
– E-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
și totuși văd atâta negru peste tot și, nici n-am voce
să strig că parcă-s din cărbune și n-am vine….
mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
și, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei…
și nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredință în tot, o erezie,
că nu mai sunt cu ei… e-adevărat, nu mai am simțul foamei,
atâta de ușor rămas, fără dorinți, un privitor de seameni….
sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai știu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
că nu mai sunt ambiții, nu mai sunt plăceri, nici post…
dar ce tot zic, mut… mă duc să-i prind pe alții, să prind rând.
Se vede, un pic, pe cer o dâră –dacă vrei s-o vezi-, un șir zburând mergând…
Eu unu’ îl văd. Sunt niște umbre fumegând, arzând………………………………
Plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând…

Nichita Danilov - Levitație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Atunci când era lună plină,
bătrânul Foma,
care-și înjghebase un adăpost la marginea pădurii,
din tot soiul de lădițe
și de carcase și roți de automobile uzate,
se dădea jos în toiul nopții
de pe patul său
confecționat din sârmă,
acoperit cu un strat
subțire de ierburi și frunze uscate,
și tămâind în jur
mestecenii și brazii,
se înălța în văzduh,
plutind cu cârjele subsuoară
deasupra graniței proaspăt arate,
din care se ridicau
aburi ușori atrași de luna plină.
Uneori, văzându-l înălțat în văzduh,
soldații îl ținteau de departe cu mitraliera,
dar gloanțele treceau prin trupul său
devenit transparent
fără să-i pricinuiască nici o rană.
Așa plutea bătrânul Foma
până la satul vecin,
până la căsuța lui căzută în paragină
cu stâlpii năpădiți de melci
și șindrila putredă,
căsuță ce se află acum într-o altă țară,
și după ce se așeza pe prag sau pe horn
cu picioarele încrucișate sub el,
rostind o rugăciune,
levita la trei metri de pământ,
într-un sicriu zburător,
acoperit de cochilii de melci și de suave aripi de fluturi,
și trecea înapoi granița,
– când se crăpa de ziuă –
în chilia lui ridicată la marginea pădurii…

Levitație – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Levitație

Nichita Danilov - Levitație