Aleksandr Puskin - Libertatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Regina slabă a Cytherii,
Să-mi pieri din ochi! Și ieși în față,
Tu, ce pe țari cumplit îi sperii,
A libertății cântăreață!
Cununa frânge-mi mai curând
Și lira, gingașele-i tonuri,
Să fulgere viciul de pe tronuri
Și libertatea să o cânt.
Arată-mi calea-acelui Gal
Cu-avânturile-i îndârjite
Tu i-ai dat imnul triumfal
Prin aspre cumpene slăvite.
Tirani ai lumii, tremurați,
Copii ai sorții schimbătoare!
Iar voi, căliți-vă mai tare,
Sculați voi robi îngenuncheați!
Oriunde ochii mi-i arunc
Văd pretutindeni bice, fiare,
Văd al robiei plânset lung
Și rușinoase legi murdare,
Prejudecata-un nour des-
Văd nedreptatea stăpânirii
Și zeul crud al asupririi
Și goana dup-un șterp succes.
S-ar lumina desigur regii,
Popoare n-ar mai suferi
Acolo unde forța legii
Cu libertatea s-ar uni.
Unde-al lor scut e-al tuturor
Și cetățenii țin în mână
O spadă limpede, stăpână
În drumu-i nepartinitor.
De sus nelegiuirea grea
Ea o doboară, o retează.
Și mâna n-o poți cumpăra
Nici prin avere, nici prin groază.
Natura? Nu. Legea v-a dat,
Cârmuitori, cununi de rege.
Peste popoare v-ați urcat
Dar mai presus i-eterna lege.
Când doarme ea, e vai și-amar!
Când, fie gloata, fie regii
Dispun cum vor de soarta legii,
Te iau drept martor secular
Pe tine, mucenic vestit,
Tu care-n iureșul furtunii
Augustu-ți cap l-ai prăvălit
Plătind și ce-au greșit străbunii.
Spre moarte Ludovic urcă.
Tăcut, norodu-n jur se strânge.
Și capu-i dezgolit cădea
Pe eșafodul plin de sânge.
Tăcu și legea și popor.
Securea morții va să cadă.
Și purpura de-asupritor
Căzu pe Galia-ncătușată.
O, tu, nelegiuit despot!
Cum mai urăsc a ta domnie!
Pieirea ta cu prunci cu tot
Eu o privesc cu bucurie.
Pecetea blestemului greu
O văd pe fruntea ta popoare,
Tu, monstru-al acestei lumi sub soare,
Mustrare pentru Dumnezeu!
Când stă pe Neva ceața grea
Și-un somn tihnit îngreuiază
Un cap ce fără griji visează,
Și-n miezul nopții arde-o stea,
Un bard supus îngândurării
Vede statuia de tiran.
Palatul pradă dat uitării,
În neguri, ca-ntr-un somn avan.
Și al lui Clio glas îl simte
De după-ngrozitorul zid
Și parcă ochi-n ochi aievea prinde
Al lui Caligula sfârșit.
Cum îmbătați de vin și rele
Merg tăinuiții ucigași
La fete, dârzi, în inimi lași,
Pe piept, cu panglici și cu stele.
Necredincioasa strajă tace
Se lasă podul mișcător
Și poarta-n noapte se desface
Prin mercenarii trădători.
Rușinea veacul l-a pătat.
Dau buzna ienicerii- fiare.
Cad lovituri fără onoare.
Pieri tiran-ncoronat.
Aminte luați, voi, împărații!
Nici temniți, nici altarul sfânt,
Nici cazne, nici decorații
N-o să vă apere nicicând.
Voi, creștetul, plecați-l, deci
Sub scutul legii-ocrotitoare,
Pacea-ntre libere popoare
Va străjui și tronu-n veci!

legi nedrepte – Versuri.pro

Aleksandr Puskin - Libertatea