lava – Versuri.pro

Jake Si Piratii Din Tara De Nicaieri - Te Arde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu atinge lava, că te arde
Nu poți nici să mergi, fiindcă te prăjești
Nu atinge lava, rău te arde
Nu poți nici să mergi, fiindcă sigur te prăjești.
Dacă îți cade pălăria nu o ridica
Sau să porți mănuși cu tine, cam așa
De ce spun încă o dată, că te arzi
Lava nu se baracă și poți să-mi ia să cazi.
Nu te juca, nu alerga
Pe lava-ncinsă nu călca
O poți păți, căci nu-i glumă
E foarte bine tu să știi.
Te arde, te arde, te arde
Te arzi rău!

Omar Khayyam - Dumnezeu Ne-a Lăsat Cel Mai Scump Dar Din Toate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate: / Iubirea – jarul, lava – ... →

Ion Pillat - Cupa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îți dau o sferă de cristal:
În soare arde clar și rece;
De ea se frânge vânt și val,
Prin ea lumina lumii trece.
Privind la raza ei nu știi
Genunea ce-o născu grozavă
Și patima ce-i limpezi
Seninul izvorât din lavă.

Ion Barbu - Lava

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Te-năbușa în pacla incizei atmosfere,
O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul!
Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere,
Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul.
Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare
Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier,
Când înspre noi tărâmuri voiai o revărsare,
Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer!
Dar se desprinse valul, și-o boală-ndepărtată
Din zâmbetu-i albastru desfășura spre tine;
O clipă-a fost… și totuși, sclipirea ei curată
Te-a-nfrățit de-a pururi cu sferele senine.
De-atunci, spre-o altă lume fluidă-ți forma tinde,
Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu
Aș vrea să te-mpreune… și ca s-o poți cuprinde,
Tentacule lichide îți adâncești în spațiu.

Loredana Vitelaru Nicoleta - Sub Plumbul Topit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sub plumbul topit.
Tăcerea nopții se așterne, încet, dar e sumbră
Peste pleoape de plumb, ce-au tăcut.
Șiroaie de lavă încinsă, din lacrima crudă
În brazde pe chip, îmi sapă adânc.
Cenușa mocnește, în inima-mi frântă ca-ntr-un vulcan
Ar vrea să răsufle, să spargă și cerul de ar putea,
E tot mai tăcută, tăcerea din noaptea ce-aș vrea s-o am
Dar jarul mă arde până la os, și gura, ar vrea.
Ca-n gură de șarpe îmi țipă, privirea sub plumbul topit,
Ar vrea să te cheme cu glasul din noapte, dar e umbrit.
Schițează pe cer, al tău chip cu lava din lacrimi nestinsă
Ce încă mai arde și amintirea ce stă ascunsă.
Vino iubite, să stingi suferința din urmă lăsată
Cu sărutul ce încă-l mai ai pe buzele tale,
S-aduci și lacrima de iubire din palma-ți uitată
Și-mbrățișarea să-mi dai, de-ți va fi jale.
Să nu-ți lași ochii să plângă de milă
De vezi că mă sting odată cu lava
S-arunci cenușa, departe, când e luna plină
Odată cu ea iubirea ce tu ai primit, ca otravă.
Știu că-ți va fi dor, de clipele noastre,
Dar, rămâne-amintirea de când ne-am iubit
Și glasul-mi, de vrei să-l auzi, tu, în șoapte
Îți va răspunde, prin lacrimi din jarul mocnit.