R: (x2)
Nu calc peste principii,
Nu vreau dreptate,
Trimis pentru a izbăvi păcate,
Faptele bune-s departe,
Simplu drumeț rătăcit în pustietate,
Pieton tăcut, trecând, luptând,
Marcându-și drumul către moarte.

II:
N-o să-mi cer niciodată scuze pentru ce sunt,
Orice gândesc, nu mă supun, spui că greșesc,
dar n-o s-o fac cât timp trăiesc.
Nu folosesc cuvinte mari,
Încerc să mă concentrez,
Faptele-ți prezintă viața,
dar știu, ceva tot greșesc.
Gândesc că nu-i nimic,
dar tot îmi schimbă viața pe parcurs,
Să nu regret nimic,
dă-i ca atunci când timpul mi s-a scurs.
Condus de ură, mă transform din om în animal,
treptat, o amintire din trecut,
căci în prezent sunt condamnat.
Necontrolat în gesturi,
Nu-mi găsesc cale de întors,
Viața-i cuțit cu două tăișuri,
iar vârful n-a ajuns la os,
Repus de viața fără rost,
fără dorință și putere,
fără credință n-am ce să pierd,
n-am suflet să mai simt durere.
N-am suflet să te simt, să-mi pară rău
pentru tot ceea ce-ți fac.
Nu încerc, îți dispar,
dar în nici un caz nu încerc să-ți fac pe plac.
Mă plac exact așa cum sunt,
născut un om rău pentru tine,
și pentru cei din jur sunt doar un om ce speră la mai bine.

R: (x1)
Nu calc peste principii,
Nu vreau dreptate,
Trimis pentru a izbăvi păcate,
Faptele bune-s departe,
Simplu drumeț rătăcit în pustietate,
Pieton tăcut, trecând, luptând,
Marcându-și drumul către moarte.