Când lacrimi calde ți s-au scurs
De pe obraji în palma mea
Aveai pe buze un surâs
Și cât de bine îți stătea.
Aveai doar lacrimi și surâs
Și ochii-n noapte-ți străluceau
Eu am fost tare, tu ai plâns
Și amintirile dureau.
Nu-nțelegeai că despărțirea
Venise-atunci iar între noi
Și încă mai speram iubirea
În ceață printre atâtea ploi.
Ce-aș fi putut atunci să-ți spun
Nici nu mai știu și nici nu-mi pasă
Cu ochii-nchiși pornesc la drum
Călător pribeag ce se-ntoarce acasă.
De-mi vei veni în calea mea
Să nu mă-ntrebi nimic, nu-ți voi răspunde
N-ajunge o vorbă să-nceapă ea
Tot ce-n suflet se ascunde.