Rămân în colţul meu de brumă
Îngheţat de mintea mea zbuciună
Trăiesc zile cu traumă
Că am păşit pe ultima lui urmă
Bântuit drastic de o fantomă
Mă lămuresc că-s dezarmat
Pun lacăt pe poartă
Ca jocul să devină echilibrat.

Preia a şaptea rundă
I-a croşele şi pumnii lui au prefirat
Aglomerat de corpul meu secat
De la bombe cu gust aromat
Întins lat la podea se termină runda
Că-s decolorat,
Iar spânu-i aclamat, aplaudat
Pentru pumnii cultivaţi în strat.

Nu-s beat sunt blestemat
De păpuşi meschine
Ce caută rubine
Capul bubuie de la pastile
Ce fac conştiinţa să se zdruncine
Drogurile sunt manechine
Ce venerează Diavolul în figurine
Şi nimeni nu intervine când eşti prăjit
De legale şi toxine.

Refren:
Pune lacătul pe poartă
Să intre nimeni să nu poată
Ascunde cheia ca niciodată
Să nu mai fie aflată.

Desculţ lângă o potecă
Sunt confundat cu un cerşetor
Beau apă din fântâna păzită de un notoriu vrăjitor.
Stau pe un cartor, lumea trece, sunt uluit ca pe stadion.
Îmi aşez pălăria, caut un pion, scriu exact ca un spion!
Aproape de şah-mat
Depinde cum mut ultimul pion.
Că verdeaţa nu aduce titluri de campion
Cultivă ghinion!

Transportat cu un camion
În zile calde sau Revelion
Ajung în braţele zmeului
Îmbrăcat la papion.
Dorm prin scări, beciuri şi lumea scoate pe gură baliverne
Că sunt câine fiindcă numele meu se aude prin taberne.
Bag opt-nouă cuie de iarbă
Iar garda mă caută cu lanterne
Dar nu reuşesc să mă lege
Că n-au echipamente moderne.

Acţiunile mele nocturne
Aprind torţa pentru că suntem temeri
Şi vom lupta contra
Păpuşilor ce se ascund prin guverne.
Că nu mi-e lene să schimb mentalităţi cu proverbe
Ce ajung să perforeze ca un glonţ în vertebre.

Refren:
Pune lacătul pe poartă
Să intre nimeni să nu poată
Ascunde cheia ca niciodată
Să nu mai fie aflată.