Elizabeth Bishop - Circ de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Jucăria mecanică traversează sprintenă scena,
vrednică de-un rege din vremi de demult:
Un căluţ de circ, cu păr de-adevăratelea, alb.
Ochii îi sunt de-un negru sticlos.
Duce pe spinare o mică dansatoare.
Stă în vârful picioarelor şi face piruete.
De-a curmezişul, pe fusta şi bluza cu paiete
sunt brodaţi trandafiri artificiali.
Îşi pune pe creştet cununa-mpletită
din aceiaşi trandafiri artificiali.
Coama şi coada sunt trase direct din Chirico.
Sufletul lui e melancolic şi grav.
Simte cum degetele mici ale piciorului
îi gâdilă spinarea
în jurul prăjinii aceleia care
îi străpunge trupul şi sufletul.
Şi-l străpunge reapărând mai jos
sub pântec în chip de cheie mecanică.
Face trei galopuri mărunte, o temenea apoi,
din nou galop, salut pe-un genunchi aplecat,
galop, zăngănit, se opreşte şi priveşte ţintă la mine.
Acum, dansatoarea întoarce spatele.
Şi-oricum, călăreţul e mai isteţ decât ea.
Faţă în faţă unul cu altul, deopotrivă mâhniţi-
ochiul lui e parcă o stea-
noi privim şi spunem: „O văzurăm şi pe asta”.

jucarie mecanica – Versuri.pro

Elizabeth Bishop - Circ de Iarnă