Rainer Maria Rilke - Leda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când zeu-n lebădă intra c-un gând,
se-nfiora, aflând-o-așa frumoasă,
și, tulburat, simți că-n ea se lasă.
Dar îl purta înșelăciunea-i, când.
Nepriceputei noi făpturi nicicum
nu i-a-ncercat simțirile, spre faptă.
Pe cel ce-n lebădă spre ea se-ndreaptă,
deschisă, Leda-l cunoscu: acum.
Ce el cerea, ea nu putea ascunde,
pierdută-n zbateri. Și s-a-ncolăcit
lin lebăda pe brațele-i rotunde,
când zeu-așa-n iubită s-a plecat.
Și fu, simțind penajul fericit,
la sânu-i lebădă cu-adevărat.

Ion Pillat - Leda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Într-o țară unde Visul e stăpân peste Durere,
Într-o țară de văzduhuri adumbrite de amurg,
Sus pe-naltele terase, peste care zboruri curg,
Freamăte fâlfâitoare într-un fluviu de tăcere.
Leda mai visează încă minunatul trup de pene,
Lebăda ce nu dispare de pe cerul legendar.
Și iubirea-i cere încă zeilor înalți, ca dar
Mângâieri înaripate dulci ca fluturări de gene.
Iată-o, albă, cu penetul de zăpadă nupțială,
Pasărea atotcurată, nepătată de iubiri,
Cum își lasă lin, în zboru-i visător de năluciri,
Crinul gâtului subțire pe a penelor petală.
Și fecioara îndrăznește brațe dornice să-ntindă:
În amforă ei de-argilă pieritoare, vie vrea
Să culeagă înflorirea de lumină și de nea
Ca din smulsele avânturi, roză vântului să prindă.
Dar lăsând pământul jalnic și iubita ce se miră,
Pasărea născută pentru siderale cununii,
Își ridică hieratic spre-ale stelelor domnii
Aripile nălucite, arcuite-n chip de liră.

iubire mitologica – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Leda

Ion Pillat - Leda