Refren
Iubesc melancolic, pierdut prin iluzii
Pun gândurile-n versuri, gândurile-s deziluzii
N-am reper, prefer să nu privesc în spate
Am lăsat acolo suflete îndurerate
Și poate.. voi scăpa de toate
Iubesc melancolic
Sufletele parfumate.

Strofa II
Crezi că mi-am dorit să fiu cine acuma sunt
Să mă-ncrunt la mine că nu pot mai mult
Și da mă insult vreau un loc rece-n cavou
Să pot renaște-n versuri să mă nasc din nou
M-am săturat de viața asta
Tot ce mă încălzește e fumu și pasta
Și da melancolic sunt la fel
Ca un inel fără pereche ca un suflet infidel
N-am cum să fiu model sunt dependent de greșeli și de regrete
Pe care le repet când conștiinței îi e sete
Și îi e sete, și tot rămân pete, urme din trecut
Eu sunt născut să mor prematur, melancolic și tăcut
Și mult mai mult, n-am pentru ce trăi
Când nu pot face altceva decât a grăi
Suntem copii, iar viitorul nu-l aștept
Iubesc melancolic cu spini înfipti în piept.

Refren
Iubesc melancolic, pierdut prin iluzii
Pun gândurile-n versuri, gândurile-s deziluzii
N-am reper, prefer să nu privesc în spate
Am lăsat acolo suflete îndurerate
Și poate.. voi scăpa de toate
Iubesc melancolic
Sufletele parfumate.

Strofa III
Obișnuit cu gându’ că nu-s bun la nimic
Obișnuit să-mprăștii promisiuni și să nu le mai ridic
Mereu închid în mine lacrimi să nu fiu văzut
Iar când sufar.. să știi că sunt tăcut
Sunt pierdut în sentimente încă neexprimate
Sunt pierdut în iubiri încă neuitate
Predestinate mie să le țin sub chei
Să ard în dureri departe de ochii ei
Dacă nu pun suflet înseamnă că nu am
Dar am..
Și nu l-am oferit la gram
Iubesc melancolic, căci mereu am stări
Am remușcări, mereu pus pe gânduri
Așez multe ofturi, printre puține rânduri
Și toți mă întreabă de ce cânt doar durere
Păi dacă sufletul nu poate, măcar vocea să zbiere
Fiindcă n-am putere să gândesc pozitiv
Uneori trist, alteori comunicativ