III.
Un fluviu turbur, mânios balaur,
dar care, unde trece, lasă aur.
Croşetă cu-ascuţişul plin de chin
dar care face straiul cel mai fin.
Uşoară pană lângă penişoară
formând aripa care-n ceruri zboară.
O piatră lângă piatră-n mozaic
alcătuind un chip de zeu unic..
O, astfel e iubirea şi o cânt,
căci am văzut natura mea de sfânt
în sufletu-ţi armonios, egal,
ca spectroscopul un preţios metal,
întâi în soare, apoi pe pământ.

VI.
Pe-o zi de vară un ocean albastru
cu fundul de furtună şi dezastru;
vapor a sărbătoare pavoazat
cu şobolani de ciumă invadat;
un parfumat salon de baiaderă
în care stă la pândă o panteră..
Şi, totuşi, ce-aş fi fără luciul mumii
pământului, iubirea, glorie-a Lumii?
În cuşca ruginită, leu ce rage,
sau fluxul mării care s-ar retrage
fiind părăsită de atracţia Lunii..