Astă seară mă uimești,
dragul de-l mărturisești,
nevoie e doar de săpun…
Îl propun acum și spun.

Să spălăm cu el un vas,
e fragil, dar a rămas…
Să-l spălăm, să-l curățim,
inimile nu le rănim!

Iar în prag de sărbătoare,
primește de la mine-o floare,
floricica asta-i Hristos,
Cel Născut drept și frumos!

Ocrotitoare – pulberea stelară
Încarcă vraja nopților fecunde,
Și-ecoul inimii cu dor de tine
Pas cu pas doar așa răspunde.

Am întrebat un crin de ce răsare
de ce e alb şi devastat de vânt
de ce se varsă nepăsarea-n mare
şi unde e dreptate pe pământ

De ce e omul egoist sau darnic
cum nedreptatea frânge omul drept
s-o căutăm în cărţi dar e zadarnic
dreptate-i piatra inimii din piept!

Cu astrele ne-mpodobim la gale
secunda schimbă tot şi-un destin
dreptatea o clamăm prin tribunale
la ziuă aştept s-o simţim puţin

Se-ascund şi oameni sub cuvinte
surâde laş succesul efemer
până şi raza soarelui ne minte
că după ea se-arată adesea ger!