Bridge:
„Moara cu noroc” – Ioan Slavici,
Domnu’ Ioan Slavici.
x2.

Refren:
Moara cu noroc, moara cu noroc,
Ghiță-i viu cu ghinion, moare cu noroc.
x2.

Strofa 2:
Ghiță vrea să cumpere moara cu noroc.
Mă-sa Anei îi spune: „nu fi dobitoc,
Fii mulțumit cu sărăcia, nu pus pe-mbogățit,
Liniștea colibei tale te face fericit.”
N-a ascultat-o pe babă și-a făcut bani.
Totu’ mergea bine pân’ a dat de un mare golan,
Lică Sămădăul, un porcar de top,
Adică fraieru’ purta haine Porc..
E-o influență proastă, fiindcă
La proces Ghiță-ncepe să mintă,
Devine complice la crimă și
Uită de familie și de principii.
Lică face combinații cu Ghiță
Ca să îi ia banii de la pușculiță.
O porcește și pe scroafa de Ana.
Ghiță se enervează și scoate lama.
Gata șmecheria!
Îl ia nebunia și-și omoară soția,
Apoi, ca să se termine totul drăguț,
Ghiță e omorât de Răuț (mi-e răuț).
Lică fuge ca să nu-l prindă Pintea
Și se dă cu capu’ de copac – îi zboară mintea.
Moara cu noroc ia foc,
Bătrâna dă vina pe destin și asta-i tot.

Strofa 3:
Compoziția-i circulară,
Se termină și-ncepe cu spusele bătrânei.
Compoziția-i și scalară,
Bazată pe gradație și descripții, pe bune.
Avem cupluri antitetice: Ghiță și Lică,
Mama Anei și Ghiță, Ana și Lică.
Alter-ego-ul narațiunii e mama Anei,
Care-ndeplinește misiunea moralizatoare.
Moduri de expunere:
Primu’ e descriere
Și monolog interior, e logic, că
Ajută la analiza psihologică,
Și dialog, dialog, dialog, ia-o ușor,
Asta-i pentru portretizarea personajelor.

Strofa 4:
Incidența socială asupra psihologicului,
Despre asta-i vorba,
Că e bine când e fiecare la locul lui,
Dar mulți riscă, fiindcă vor bani.
Soluția a fost dată de la început,
Da’ Ghiță n-a ascultat bătrâna
Și fuga după bani l-a omorât –
Așa se întâmplă întotdeauna.