Verse 1:
M-am săturat să văd atâta neîncredere
M-am săturat să văd atâția lași, atâția lași
M-am săturat să văd atâta timp în pierdere
Atâta lamentare, atâția pași, atâția pași.
Atâtea motive, atâtea probleme
Atâtea cuțite legate de vene
Atâtea colete primite și mite
Menite s-acopere mintea.
Și tone de milă de sine
Și ponderea binelui nulă
Și forme de pulbere pline
Și fondul o cameră goală.
Oameni care nu-și asumă vina
Care nu cunosc de Born Sinner
Bine că știu de John Sina
Că-l venerează pe Lino.
Nu mă mir că delirul-i conștient
Dacă virusul e-n orice știre
Ca să-l birui îți trebuie oștire
În ce zile – Deliric o știe.

Chorus

Verse 2:
Vrei să ne lamentăm împreună? Hai!
Eu și cu tine, mână de mână
Să nu rămână loc de.
Acțiune, presiune, efort și timp
Căutare, regăsire, furori și jind
Dăruire, nemurire la cer privind
Ne mulțumim învinuind
Vrem – hotărâm, nu vrem – nu hotărâm
Rupem mai mult dacă tare dorim
Doar că mai comod devine dacă vine de la sine
Dacă nu ne place – continuăm să-nvinuim.
Nu vreau să fac, dar mă rățoiesc
Oameni-s proști, nu mă prețuiesc
Azi postez, mâine explodez
Doar eu nu sunt prost ca să mai lucrez!
Par uneori agresiv, dar mă asigur
Că-s la distanță de plebea ce-aduce prostia masiv
Doar o substanță-mi trebuie mie ca să pot rămâne activ
E cea cenușie. În wordul meu totu-i cursiv
Fără magie – Avadakedavra dacă suferi fără motiv!