Refren:
Sunt doar simple pagini dintr-o copilărie distrusă.
Pagini într-o lume de vicii condusă.
Pagini rupte dintr-un jurnal
Pagini care descriu viața unui copil normal.

Shuiu:
Aștepți să te lumineze o rază de soare
Și te gândești la clipele următoare.
Începi să nu mai ai stare
Viața ți se derulează în fața ochilor. Vezi totul în reluare.
Nu are rost de pe acum viața să ți-o strici
Fiindcă în viitor știi și tu prea bine că o să te complici
Gândește un pic ce ai putea face
Gândește că acel copil din tine nu tace
Gândește-te bine la ce îți zic eu
Ți-o zic din prietenie, să nu ajungi un derbedeu
Câți copii au oportunitatea pe care o ai tu
Nu te lăsa influențat, e foarte ușor să spui „NU”
Eu nu sunt aici doar ca să îți fac ție morală
Eu încerc să te conving să-ți faci viața mai puțin amară.
Toată lumea știe că trebuie să te târăști în coate să obții ce vrei
Lucrul acesta nu se poate împlini dacă tu mai continui să bei
Orice calitate tu o iei ca pe un lucru rău
Dar acel lucru este bun fiindcă este al tău
Nu te lua după alții fii cum vrei tu să fii
Trebuie să îți placă ce vezi în oglindă zi de zi
Ești șmecher atunci când îți dai seama
Că șmecheria ta este de fapt teama
Șmecher ești atunci când mulți te susțin
Chiar și atunci când te târăști pe jos, atunci când ești în chin
Trebuie să fii pe propriile tale picioare
Să fii sigur pe tine când nu ai cale de scăpare
Gândește-te un pic ce o să realizezi în viață
Cei mai câștigați sunt cei care învață
Dacă ești printre cei care ascultă
Ți-am zis asta ca un sfat nu ca o insultă.

Refren:
Sunt doar simple pagini dintr-o copilărie distrusă.
Pagini într-o lume de vicii condusă.
Pagini rupte dintr-un jurnal
Pagini care descriu viața unui copil normal.

Capo:
Elevi de nota zece, ă? Ți-aș de toate tipurile.
Părinții plătesc asigurarea, să vă rămână vouă jeep-urile.
Într-un mediu sintetic, fără pic de natură,
Sunt șanse să mori de la primul pic de aer tras pe gură.
Nu-i mediul tău, nu-i lumea ta, inspiri adânc, expiri ușor,
Te mai relaxezi când ești doar tu, pixul, foaia și masa din dormitor.
Și ca să ne-ntoarcem la aceleași vechi rețete,
Vă mai spun încă odată: „Petru” nu scoate vedete.
Ci doar elevi ce-și trăiesc viața de pe o zi pe alta
Termină liceul fericiți, că nu-i mai așteaptă armata.
Aceiași puști pe holuri se împing și-și spun bancuri,
Același ce nu ia mită, nu-l convingi nici să ai tancuri.
Aceiași adolescenți ce nu iau bac-ul se dau cu capul de pereți,
Același dirig care le tot spune: „Vezi, dacă nu-nveți!”
Același copil nefericit tre’ să repete clasa a 8-a,
Conștient că un buchet de flori i-ar schimba nota.
Dar când te-ntorci acasă și-ai tăi se dau cu capul de pereți,
Ți-a mai rămas acum, cu ei să te mai cerți.
Aceiași elevi de-a 9-a fură mâncarea celor mici,
Fără destulă tărie de caracter, n-ai ce căuta aici.
Sună soneria… și asta este cam ciudată.
Nu mai e același clopoțel care suna odată.
Aceiași băieți cu jeanșii largi și-adidași cu NBA,
Aceleași fete cu gura mare și fața plină de cercei.
Același prof glumeț ce vine la ore cu chitara-n mână,
Aceeași lecție cu verbul ne-o spune profa de română.
Aceiași tipi cu blugii pană și cu Drum and Bass,
Aceiași tocilari ce n-au auzit de „MySpace”.
Aceiași copii se bulgăresc și-și fac botezul,
Din fructul copilăriei, ei au ales doar miezul.
Aceiași băieți cu muzica-n vene și Hip-Hop-u-n sânge,
E 2010, viața-i frumoasă, deci nu mai plânge.
Aceleași fete stau la bârfă, discriminează maneliștii,
Aceiași grași ce rămân pe extremă, ca extremiștii.
Aceiași muzică populară, același taraf, etno TV,
Aceiași băieți de bani gata cu BMW-ul în fotografii.
Aceiași lume ce bea numai suc la doze,
Același Eiffel Tower pe care l-ai văzut în poze.
Același șef de stat ce ne tot fură pe zi ce trece,
Aceiași apă caldă care vine, dar vine rece.
Același Music Pub în care merge lumea după școală,
Același test la care ai dat din nou foaia goală.
Aceași trupă de rock susține concerte prin cluburi,
Același magician cu ale lui ieftine trucuri.
Același manual de mate zace prin dulap acasă,
Că ești tu deștept nu-nseamnă că sunt toți, așa că lasă.
Același vers de final pe care nu l-am găsit,
Același „Moș Crăciun există!”, deci „Paște fericit!”.

Refren:
Sunt doar simple pagini dintr-o copilărie distrusă.
Pagini într-o lume de vicii condusă.
Pagini rupte dintr-un jurnal
Pagini care descriu viața unui copil normal.

Shuiu:
Aceleași pauze simple de 10 minute
Același copil deștept ce spune că trebuie mai multe
Același copil care își învață la biologie
Același copil care ia 4 la chimie
Aceleași săli de clasă distruse toate
Aceleași amintiri rele nenumărate
Același copil de bani gata care comentează
Același sunet de clopoțel ce nu contează
Aceleași lacrimi și sclifoseli udă sala de clasă
Același vlăjgan care-și dă seama că viața-i totuși frumoasă
Aceiași puști frustrați care se iau după anturaj
Puști care nu prea au ce căuta în acest peisaj
Aceeași tablă mâzgălită de copii ca noi
Aceleași speranțe că într-o zi o să devină eroi
Același copil care vrea să fie în mijlocul atenției
Același copil care s-a lăsat pradă indulgenței
Același puști frustrat ca mine
Nu are rost să se ascundă după cortine
Aceiași părinți care muncesc, să se ducă la școală
Dar copilul lor dă banii pe băutură și țigară
Același copil care plânge că n-a luat zece
Zicându-și în minte „las’ că trece”
Același puști deștept care n-a avut speranța
Aceiași fată plină de eleganță
Aceiași notă mică ce spulberă bucuria
Dar ce să-i faci? Suntem made in România
Același happy end care nu va fi posibil
Ar face ca acest final să fie imposibil.

Refren:
Sunt doar simple pagini dintr-o copilărie distrusă.
Pagini într-o lume de vicii condusă.
Pagini rupte dintr-un jurnal
Pagini care descriu viața unui copil normal.
Sunt doar simple pagini dintr-o copilărie distrusă.
Pagini într-o lume de vicii condusă.
Pagini rupte dintr-un jurnal
Pagini care descriu viața unui copil normal.