Februarie, soare afară, totu’ pare ok
Stare de depresie ce lasă-n urma ei
Multe rămășițe care zboară și apoi cad pe suflet
Și-atunci când m-ating se transformă brusc în sunet, că
Totu’ în viață se rezumă la plăceri
La femei și la bani și la goana după ei
Prea puțini dintre noi mai rezistă la tentații
Când vezi copii cu facultate stând cu toți drogații
Mă gândesc că nu e bine, tre’ să-mi fac un drum
Și trebuia să încep mai demult, și nu de-acum, că
Totul se pierde-n fum, e frig și ceață
Sistemul își vede de treabă, ne fură pe față
Și văd din ce în ce mai mulți oameni fără speranță
Ce refuză realitatea, nu se scot la suprafață
În jur sunt multe suflete de gheață
Nu e de mirare, căci așa au fost întreaga viață.

Asta nu e un joc, e realitate
Nu se acceptă prea multe cuvinte, ci doar fapte
E plictiseală, aștept speranța să răsară
Zilele nefaste care apar brusc să dispară (2x).

Mă gândesc că în viață toate greșelile se plătesc
Dar unii scapă fără plată, deși cel mai mult greșesc
Adevarul trebuie să iasă la iveală
Într-o bună zi și să ne scape de povară
Sunt prea multe decizii care se tot amână
Printre ele și speranța pentru o lume mult mai bună
Nimic nu e concret, nimic nu e valabil
Tot te fură, indiferent că e golan sau contabil
De-asta trebuie să mergem pe-ale noastre drumuri
Să fim liberi, să ne desprindem din fumuri
Să vedem clar ocaziile ce ne apar în față
Majoritatea dintre noi nu le dăm importanță
Mă gândesc că a trecut prea multă vreme
Că trebuie să fac ceva să mă descurc, sunt vremuri grele
În jur sunt multe suflete de gheață
Nu e de mirare, așa vor fi întreaga viață.

Asta nu e un joc, e realitate
Nu se acceptă prea multe cuvinte, ci doar fapte
E plictiseală, aștept speranța să răsară
Zilele nefaste care apar brusc să dispară (2x)