Mă uit în urma mea la pași și clipesc deodată,
Văd negru, toată lumea se învârte cu mine odată,
Am implantat în jurul nervilor, un ventilator,
Să-mi răcească mințile când scap de sub control.
O fată inocentă asta vezi tu dar n-ai habar,
Că în spatele ochilor ascund gânduri de criminal,
Orice gândesc din cap, nu pot să dau afară,
Iar undeva prin minte îmi răspândesc rana mentală.
Cunosc oameni care mult timp accentuează drama,
Ajunși pe la spitale, că și-au băgat în vene lamă,
E din vina mea arunc spre ei privirea tăioasă,
Le las urme ochii mi-s la fel ca lama de coasă.
Provoc durere oamenilor, o anumită stare,
Pe care n-o suportă, așa că se transformă în fiare,
În alt timp, spațiu și lume vor să se avânte
Ca roboții programați ce-au carduri de memorie în tâmple.
Sunt plin de nepăsare n-am nevoie de nimic,
Doar să pot să scuip peste toți proștii acid sulfuric,
Recunoaște că măcar o dată ai gândit sec,
Aș vrea să mă desprind de trupul ăsta și să plec.
Am un obiectiv, cu dinții, tre’ să-i mușc pe toți,
Ca mai apoi să pot să-mi transmit otrava prin colți,
Obiectiv sau nu, mai degrabă s-ar numi misiune,
Îmi fac treaba și dispar din această dimensiune.
Dezorientat în beznă, mă luminează un felinar,
Liniștea ce mă surzește, îmi intră în timpan,
Am o gândire ce poate depăși orice știință,
Mă prezint Infamous, încântat de cunoștință.

Infamous