https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/nord-prefacerea-lunii https://versuri.pro/nord-prefacerea-lunii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=36068 →]]> Schelele strălucesc spre soare-răsare,
Se răsfrâng a nou.
E praf pe șuruburi și nu
Adie deloc vântul schimbării.
Fiarele se-odihnesc amortite. Da,
Dar doar pentru ochiul liber
Care oricum nu ajunge
Până la șantierul părăsit.
Nicio pasăre nu s-a ostenit
Să se-oprească vreodată aici.
Multe nici măcar nu cred
Că locul ăsta există. De fapt
Rugina, doar ea câteodată
Îmflorește adevărul inert
Precum pereții: bătrâni înțelepți,
Încovoiați și tăcuți în firidele lor.
Geamuri înnegrite de timp,
Crăpate precum zorii lui
Încă veghează, încă de la
Zorii lui peste nimicnicie.
Manetele blocate
Refuză să se clintească.
Se simte nevoia mâinii unui inginer
Să acționeze odată mecanismul.
Și e un delir de rotiri,
Un domino din brațe și trupuri:
Inversat în ascensiune,
Babel robotizat.
Scrasnet în articulații și
Scântei și fum și
Amarul rece al
Instrumentelor înroșește cerul.
Cei mai înalți dintre stâlpi
Nu mai au plafon să susțină.
Zidurile devin neîncăpătoare,
Mășinăriile merg în gol:
Haos postacțiune,
Lipsă totală de coordonare.
Se renunță la planșe,
Clădirile rămân goale pe dinăuntru.
Totul se prăbușește
Într-un urlet infernal:
E o groapă comună,
Acest crematoriu al ideilor.
E praf pe șuruburi și nu
Adie deloc vântul schimbării.
Fiarele se-odihnesc amortite
Și sfârșitul e un început.

]]> https://versuri.pro/nord-prefacerea-lunii/feed 0