”Nu toți pot….”

însă

”Oricine poate”.

Strofa 1
Caut în fiecare act de bunătate,
Câte un substrat stimulat de gânduri necurate,
Atitudinea s-a dezvoltat treptat,
Nu mă-ntreba cum – e mai simplu să spun că-i complicat!
Prin individualitate mă complac? Povesti.
De ce să vorbești, dacă mai poți să gândești?
Timpul a expirat, îmi continui discursul,
Hip-Hop-ul n-a murit – simte-mi pulsul!
Nu mai sună ca altădată? Băi, dacă,
Vrei rap original ia și sapă!
Numa’ nu te apuca să faci vreo groapă,
Că suferința ta poate fi doar de mine tratată!
Nu mă pricep la urări, doar să prezic urmări,
Prezint stări pe sunete de pian și chitări,
Urând sincer, iubind la fel de mult,
Sunt un tip paradoxal, când mă-nchid în mine nu m-ascund.

Refren x2:
Individual – la modul personal
Individual – din nou pe interval.

Strofa 2:
Mă faceam preot de voiam să vând minciuni,
Sub formă de minuni la nebuni, te supuneam la p*********i,
Ți-aș fi luat banii, făcându-ți promisiuni,
C-o să-ți dau un loc de trai în alte lumi,
Dar din moment ce-am ales asta, am decis,
Asta-i locu-n care nu fac nici un compromis!
Fără tentativă de-a afirma,
Ceva general acceptat sau de-a șoca,
Dacă folosesc replica: du-te-n p**a mea,
Nici nu mă gândesc să-ncerc în a te manipula.
Singurul lucru de care pot fi acuzat,
E că mai mult timp mie, decât albumului am acordat.
Și când vei avea cd-ul, și nu vei avea de tras, trage cu ochiul la copertă,
Trage urechea pe disc, și trage concluzii, e super ofertă.

Refren x2:
Individual – la modul personal
Individual – din nou pe interval.