Underman - În Spatele Privirilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sper să te țină bandajul’
Uită-te prin ochii mei să poți simți sevrajul’
Intră-n mintea mea dacă ai curajul’
Îți cedezi controlul, menține fiara în parametrii constanți
Constați că uneori luând destinul în mâini te arzi (x2).
Loviturile construiesc, își fac demult casă cu mine
Nu mă pierd din fire, mă retrag dinadins în mulțime
Încercând să pun la loc bucățile astea blestemate
Ale mele fapte-s clonate constant în fiecare noapte
Bulevardul stafiilor, nimic nu le mai instigă
Reali farmaciști cu prea multe pastile își plâng singuri de milă
Înțelege că fiecare lege are la rându-i un rege
Și din mine sar scântei mai ceva ca dintr-un depozit de cremene
Nu vin pe ringul ăsta să mimez lupte nobile
Zilnic se naște un termopile în ale mele tâmple mobile
Încearcă să mă ucidă, devin mai puternic
În spate nu-i nimic, dar în față îmi apare mereu câte-un nemernic
?? ochii injectați, timpul îngheață, plutesc
Și-i las perplex când îi lovesc punctual ca Orient Express
Pentru ei știri piperate, pentru ai mei desene animate
Frații-mi trag în noapte de fiare cu ranga-n bancomate
Este ciudat cum din porcării hrănesc copii
Care la rândul lor vor prinde gustul laturilor într-o bună zi
Mi-e silă uneori și arunc trecutul la gunoi
Doar ca să-l dezgrop când unii dintre voi se joacă de-a eroi.
Sper să te țină bandajul’
Uită-te prin ochii mei să poți simți sevrajul’
Intră-n mintea mea dacă ai curajul’
Îți cedezi controlul, menține fiara în parametrii constanți
Constați că uneori luând destinul în mâini te arzi.
Când încep să se-adune le strângi la un loc și le-neci
Și-atunci bordurile astea parcă nu mai sunt atât de reci
Când pe străzi s-a așezat pentru prima dată praful’
Mulți s-au rătăcit în propriul univers pierzându-și capul’
Destine captive în închisori invizibile de beton
Cazați treptat în primu cartier rezidențial de carton
Degradarea asta o să mă macine treptat,
Când de fapt înghit zilnic rețete ale unui tratament inadecvat
Cobaiul sistemului în labirint cu o greșeală fatală
Ce-ți distruge acum fundația pe fiecare treaptă socială
Anotimpurile trec și ocolesc, hainele mele putrezesc,
Dar mă trezesc într-un aer cald adus din vest și mă călesc
Căldura sufletească chimică taie orice zăbrele
Captiv în sticle fierbinți cu zeci de grade în ele
Ăștia te-ngroapă, îți despică elanul la prima șansă acordată-
Te confundă c-o groapă și pun prompt mâna pe sapă
Sunt strigate de disperare, prefer să nu le-aud
Refuz să mă consum precum o țigară transformată-n scrum
Ți-am luat porția, mai câștig domnilor, nu mi-e milă, mă instigă
Sunt gata să dau piept cu voi ca o bară olimpică

in spatele privirilor – Versuri.pro

Underman - În Spatele Privirilor