in prag – Versuri.pro

Cezar Baltag - În Prag

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Propoziție visată:
Să nu pleci, l-ai văzut
cum a venit? să nu pleci!
Soarele e un măr căzător
în direcția
Lebedei
și lumânarea țipă ca și cum ar vrea
să evadeze din flacără.
Patul, cărțile, hainele, posibilul terestru,
Cade un măr într-o după-amiază din acest secol
și un porumbel speriat își ia zborul de pe o pernă
aspră
ca și cum ar cosi.
Moartea e un actor în întuneric,
el poartă pe umeri
tăcerea unei uși,
el vine încet, își joacă strigătul lui cu mirare,
ridică un felinar, face lumină
și deodată
șoapta fâlfâie prelung pe buzele tale
ca liliacul intrat fără veste într-un tunel nesfârșit.

Camil Petrescu - În Prag

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Deschide ferecata poartă,
Kicsikém,
Sunt acolo-ngrămădite
Tristeți de mult uitate,
Vechituri și gânduri părăsite,
Toane reci pe lângă soartă.
Rând pe rând am aruncat acolo,
Ca într-un pod de casă,
Atâtea lucruri care-au fost,
Desperechiate, prăfuite de uitare,
Zestre și povară fără rost.
În jilțul fericirilor trecute,
Cu câlții scoși afară,
Doarme somnoros «odinioară»
(L-o cuprinde cândva cartea
Amintirii prefăcute.).
Treze stau prin colțuri drame doar schelete,
Printre ele nebunii săpate în perete,
Glume care-ncearcă nemurirea,
Spinări reci de salamandre
Subt dușumeaua minții, prin meandre.
A trecut pe-acolo moartea și iubirea.
Cine să le judece și să despartă?.
O, deschide ferecata poartă
Kicsikém
Nu te teme
Duhurile toate te privesc
– Unele cu drag –
Căci, albă și fragedă,
Tu te profilezi ușoară
Ca pe un primăvăratec prag.
Și-n jurul tău
Tremură lumina crudă de afară.

Eugenio Montale - În Prag

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Te bucură de vântul cel hoinar
Ce-aduce în livadă unda vieții:
Aici unde se-afundă-un mort
vălmășag de-amintiri,
grădină nu era, ci relicvar.
Fâfâitul ce-auzi nu e un zbor,
ci e mișcarea poalei din vecie;
vezi cum se schimbă-acum astă fâșie
singură de pământ într-un cuptor.
O fierbere e dincoace de zid.
De-naintezi te întâlnești
tu, poate, cu fantasma ce salvează:
poveștile aici se-alcătuiesc,
faptele șterse-n jocu’ a ce va fi.
Caută-n plasă ochiul rupt și-afară
te-aruncă din strânsoare, haide, fugi!
Rugina acră mai puțin, setea ușoară
‘mi vor fi, te du, căci i-am nălțat eu rugi…