Refren:.
În jurul meu, lucrurile parcă s-au schimbat (în jurul meu),
Dar toate au rămas la fel de fapt.
Beau direct din sticlă, mi-l aprind să inspir
Fumul greu, apoi îl sting, că totu-ncepe să se-nvârtă-n jurul meu.
Nu sunt unde-ar trebui să fiu (în jurul meu)
Dar locul ăsta este tot ce știu
Îmi trebuie urgent un plan să schimb ceva,
Încep să scriu cu tupeu, apoi îl șterg Fiindcă lumea nu se-nvârte-n jurul meu.

Carbon:
Am pornit la drum cu dreptul, acum pășesc cu stângul,
Privesc dreptul în oglindă, nu mă obișnuiesc cu strâmbul,
Dintre patru pereți mă-ndrept spre patru scânduri
Îmi dă liniște gândul că la toți ne vine rândul.
În realitate mă scot din sărite aspectele enervante,
Poate d-aia mă rup des, să ies din realitate
Idei dezordonate, mă pierd în sensul lor
Și în vers pun pe piese, mersul lucrurilor
Și mor de ciudă, când văd cât sunt de slab,
Cad în tentații bolnav și viitoru-i tot mai firav.
Aș vrea să-nțeleg tot ce mă ține pe loc,
Stau în umbra mea și asta-mi produce doar disconfort
N-am cum să mă-ntorc, tre’ să schimb de pe-acum filmul,
Că finalu-i dramatic, când ucizi cu patimă copilul.
Cert e că înainte de toate mă-ngrop eu primul
Și în jurul meu e lumea-ntreagă și am nevoie de stimuli.

Refren.

DOC:
De la absint să fie cum tot se-nvârte-n jurul meu
Viața, o călătorie, eu propriu ghid în turul meu
De la verdele ăsta să fie că mișc curul greu
Ca nebunu’ ard până simt protonii din nucleu.
Oare, de la bun simț să fie că nu scot dinți
Când văd anumiți cerșetori de atenție devenind prinți
Sinceritate să fie când al meu ‘te cred’ devine ‘minți’
Poate artă să fie când vezi, ce-auzi devine simț.
Mi-e clar că până stau în scânduri
O să stau pe beat sau stau pe gânduri,
O să fug de tot, să rămân eu
Că deja e plin de roboți în jurul meu.
Și-o ard din ce în ce mai singur și nesigur
Mă asigur contra a proaste șiretlicuri și desigur
Că mă duc cu capu’ înainte, dar înainte să mă duc
Eu mă mulțumesc că mă trezesc, dinainte să mă culc.

Refren.