https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/radu-gyr-iisus-in-celula https://versuri.pro/radu-gyr-iisus-in-celula#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44055 →]]> Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
și-L făcea mai înalt și mai trist.
Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veșminte
argintându-I pe mâini vechi sparturi.
Uimit am sărit de sub pătura sură:
– De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
și mi-a făcut semn ca să tac.
S-a așezat lângă mine pe rogojină:
– Pune-mi pe răni mâna ta!
Pe glezne-avea urme de cuie și rugină
parcă purtase lanțuri cândva.
Oftând și-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
lungeau pe zăpada Lui, vargi.
Părea celula munte, părea căpățână
și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mână
și-am adormit o mie de ani..
Când m-am deșteptat din afundă genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era lună,
numai Iisus nu era nicăiri..
Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
cu sulița lor m-au străpuns..
– Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cătui..
M-am pipăit.. și pe mâinile mele,
am găsit urmele cuielor Lui.

]]> https://versuri.pro/radu-gyr-iisus-in-celula/feed 0 https://versuri.pro/radu-gyr-isus-in-celula https://versuri.pro/radu-gyr-isus-in-celula#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44131 →]]> Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
și-L făcea mai înalt și mai trist.
Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veșminte
argintându-I pe mâini vechi sparturi.
Uimit am sărit de sub pătura sură :
– De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
și mi-a făcut semn ca să tac.
S-a așezat lângă mine pe rogojină :
– Pune-mi pe răni mâna ta!
Pe glezne-avea urme de cuie și rugină
parcă purtase lanțuri cândva.
Oftând și-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
lungeau pe zăpada Lui, vargi.
Părea celula munte, părea căpățână
și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mână
și-am adormit o mie de ani..
Când m-am deșteptat din afunda genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era lună,
numai Iisus nu era nicăiri..
Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul : nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
cu sulița lor m-au străpuns..
– Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cătui..
M-am pipăit.. și pe mâinile mele,
am găsit urmele cuielor Lui.

]]> https://versuri.pro/radu-gyr-isus-in-celula/feed 0